Sturzi, drapele şi vieille graisse

Ceea ce urmează nu este descrierea unui proiect de arhitectură şi nici a vreunui monument funerar ostăşesc, ci un aşa numit trofeu, un ornament de masă specific „bucătăriei artistice“ franceze a secolului al XIX-lea.  Un astfel de trofeu – compus din arme antice şi moderne – e destinat banchetelor militare. Întregul ansamblu este montat pe un soclu hexagonal din lemn, ale cărui faţete imită un zid de cetate din cărămidă, prevăzut cu creneluri şi mortiere. Un triunghi din fier, înălţat, fixat în centrul soclului, va susţine armura care încununează trofeul.

Armele antice sînt amplasate de o parte şi de alta a armurii, şi au, deasupra, un coif străvechi, împodobit cu un dragon înaripat, în loc de panaş. Armele moderne – puşti, tunuri, săbii, caschete militare, tolbe, fascine, tăşti de muniţie şi tobe – se află în prim-plan şi sînt flancate, din spate, de felurite drapele, cu beţele ornate cu ciucuri şi vîrfuri de lance.

Puştile, săbiile, pumnalele, lăncile, securile, stiletele şi toate celelalte elemente răzleţe sînt asamblate pe baghete din lemn, plate sau rotunjite.

Tunurile, tobele, caschetele şi armurile sînt executate, fiecare, pe un calapod propriu; pentru cele mai uşoare, se va folosi cartonul; pentru cele masive: pîine, lemn sau vieille graisse (grăsime de porc din jurul rinichilor, mai fermă decît cea din alte părţi ale corpului). Calapoadele se acoperă cu grăsime de modelaj şi se decorează artistic – de mînă sau cu şpriţul de cofetărie.

Pentru a scoate în relief detaliile, altminteri albe, ale edificiului, se recomandă să-l garnisiţi, de jur împrejur, cu mănunchiuri de trufe sau cu galantine de sturz, a căror nuanţă şi textură vor contrasta în mod plăcut cu fondul alb-mat al celorlalte piese.