Sinaia. Parcarea cu ora

Să zicem că-i bine că nu se mai parchează brambura şi că ţi se ridică maşina. Dar care-s locurile oferite pentru parcare în mod real? Unul este cu zece lei pe oră. Altul cu trei lei cincizeci. Altul cu cinci lei ora. În Bucureşti, un leu jumătate. Depinde cum ţi-o iei, cum ţi-o trag băieţii! N-ai voie să parchezi, dar nici n-ai unde să parchezi. Coada de kilometri este un şarpe nervos zi după zi. Sinaia a devenit nu doar un loc scump, ci şi un loc nefrecventabil. Arici. Tone de flori aranjate în ronduri, zeci de stropitoare automate şi servile. Semn de culoare. Cenuşie ţi-e ceafa că nu poţi să te aşezi.

Pe dinafara staţiunii e la fel. Ocolişul e demenţial. Cînd se întîlnesc oraşul cu ocolişul nu-ţi vine să crezi: oraşul are prioritate. Dar oraşul e atît de plin că nu se mai termină. Bun, nu se termină nici pentru că o freacă băieţii prin staţiuni. Adică pleacă de la Predeal în migraţie spre Buşteni-Sinaia şi durează ore să străbaţi ca blegul locurile astea. Deci, ioc loc de parcare în Sinaia, dar nici nu poţi să mergi în altă parte, că eşti belit de aşteptare, sufocat de înmormîntare. Cine-i de vină? Toţi. Eu că mă pune naiba să umblu prin staţiuni. Ei că n-au locuri de parcare. Ei că n-au şosele pentru capriciile noastre. Şi mă gîndesc că de-aş avea o putere aş desfiinţa CNADR cu tot cu javrele de acolo. Nu fac nimic, iar ce fac, fac la ordin politic, politicul ne îngroapă. Dop, dop – uite, ajung la desfiinţarea unor oameni fără rost.