Simfonia manelelor

Ştiu, ziarele și televiziunile au mestecat zile în șir scandalul iscat la sărbătoarea orașului Pitești: pancarte ca la 23 August, guvernanți euforici aplaudînd lalele și defilări omagiale, oameni entuziasmați sau deprimați de perspectiva revenirii unor vremuri pe care le credeau de mult apuse etc. Știu, deci, că încă un comentariu ar putea părea excesiv. Dar secvența cu pricina mi se pare greu de uitat și greu de trecut cu vederea. Și iată de ce cred asta.

● Da, organizatorii evenimentului au dreptate: fiecare colectivitate are dreptul să își aleagă propriul mod de divertisment, de consolidare a comunității, de exprimare a propriei identități. Orașul Pitești serbează laleaua. Foarte bine. Foarte rău este cînd o sărbătoare comunitară, la care rîzi, cînți și dansezi doar pentru plăcerea de a rîde, cînta și dansa, se transformă într-un spectacol cu dedicație, menit să amuze ștabii „de la centru”. E de prost gust. E prea aproape de anii de tristă amintire.

● Printre cei care au defilat prin fața „înaltelor oficialități” se numărau cadre didactice, persoane cu dizabilități împreună cu însoțitori, părinți, sportivi. Adică exact toți aceia care ar fi trebuit mai degrabă să fie supărați pe doamna prim ministru, dar supărați rău: pentru salarii mici și școli dărăpănate, pentru lipsa medicamentelor și dezastrul din sistemul medical, pentru lipsa asistenților sociali și pentru drumurile făcute la primării ca să dovedești că ești o persoană cu handicap major, pentru manualele lipsă și pentru sălile de sport insalubre. E stupefiant să vezi cum cei care pînă mai ieri amenințau cu greve zgomotoase, la sărbătoarea lalelei s-au dat peste cap, la propriu, să smulgă aplauze de la cei pe care se pregăteau, cu bune motive, să-i ocărască.

● A defilat și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș. Costumată în lalele. Tot prin fața doamnei Viorica Dăncilă și a doamnei Carmen Dan. De ce? Nu știm. (Mă întreb dacă au mai defilat și alte „direcții”: spre exemplu, direcția de buget, finanțe, studii, prognoze, sau cea de amenajare a teritoriului. Mă întreb dacă în fiecare an defilează direcțiile Consiliului Județean.)

● Miniștrii au vorbit la microfon. Din fericire scurt, din nefericire prost și înzorzonat. Citez din discursul doamnei ministru Grațiela Gavrilescu. „Să mai beneficiem în zilele acestea de minunatele raze de soare și de parfumul florilor. Și să uităm de tot ce ne înconjoară, chiar dacă de multe ori lucrurile respective nu sînt tocmai cele mai frumoase.” Noi am uita, dar parcă putem?!

● De fapt, nebunia iscată la Pitești, cu vizite tovărășești, lalele, copii așezați în cap și imn de stat intonat cam cîș seamănă cu nebunia din învățămîntul românesc, ambele iscate de adulţi nepăsători: revenirea la Editura Didactică unică, de stat, după ce ani mulți am visat la o piață liberă și la manuale creative, un ministru al Educației care taie locuri din universități fără să-i treacă prin minte să se consulte cu rectorii instituțiilor superioare, salarii despre care nu știm încă dacă au crescut, au scăzut sau au fost tăiate cu totul, școli despre care nu știm dacă au fost desființate sau mai primesc încă elevi etc.

Ar fi putut fi altfel? Sigur: o sărbătoare simplă, fără temenele și fără sulemeneli, fără figuri impuse și trupuri contorsionate. O petrecere cordială, firească, scutită de protocol „festiv”, de entuziasm factice, de „figuri impuse”. Emotivitatea nu trebuie neapărat să fie neinteligentă, soldățească, lingușitoare. În fond, și stilistica sărbătorii ține de educație. Dar despre ce educație (mai) vorbim? Și despre ce miniștri, despre ce guvernare, despre ce electorat? 

Maria Iordănescu este psiholog.