Sîmbătă dimineață, țuști în piață la Rîmnic

Eram încă beat după cele două kile de Șarbă de peste noapte. Soarele mă pocnea peste ochi și eu mă plimbam fără să mi placă ceva în piață. Nu-mi plăceau prețurile, nu-mi plăcea marfa, nu-mi plăceau comersanții, nu-mi plăcea nimic. Îmi puțea tot-tot-tot. Aveam un plan, dar nu mi plăcea nici ăla. Vinul de cu noapte încă mă tiraniza. Mi-am jurat încă o dată că nu mai sug ca mielul. Mai rău e că nu dormisem și umblam chiaun printre urlete de borfași. Toți mă furau. M-am dus la măcelărie. Carnea era verde. În piață, prazul era negru. Nu găseam tarhon. Asta mi s-a părut apocalipsa. Unde e tarhonul? De parcă ar fi vremea tarhonului verde, m-am învîrtit vreo juma’ de oră, am dat două ture prin piață. Sigur, aveam nevoie de niște bastoane peste cap, de niște bice peste spinare. Și mi-am luat. M-am dus la Pîine și era coadă și m-am enervat, colmatat mai rău. Și urlă una disperată lîngă mine: Vreau să-mi iau tacîm de puuuuuui. Vreau doi lei de tacîm de puuuuuui. Am pîine, vreau tacîm de puuuuui! Era o urduroasă, un neam de trențăroasă, o fără cap și fără coadă. Și mă rezem în beție și mă scormonesc de bani. Nu-i dau doi, îi dau zece. Zece! Și nu-i zic nimic, nu-i cer să zică bogdaproste, nu spun că ar fi în numele moșilor mei morți, nu spun nimic cu buza, nu-mi trece nimic prin cap cu cerebelul. Nimic. Cum vede banu’, amploaiata fuge, dar fuge, fuge de zici că avea rachetă între picioare. Eram cu creieru’ muiat în vin și nu mă pasiona. Dar ce aud? Mi se părea că nu-nțeleg. Pe lîngă un zid erau înșirate niște creștine cu ghivece cu flori, erau niște mămăici ce și prinseseră pui de floare și le vindeau acum, în gutuia toamnei. „Nesimțitule, e vai de capul tău, drojdierule! Dom’le, nu vezi cum pute? O s-ajungi în cavou, bă, dacă dai bani la puturoasa aia!“ Nu credeam că aud bine. Repet: vinul mă tolănise bine în nesimțire. Toate fetele alea cu pui de floare pe mine mă ologeau, mă biciuiau, mă terminau. De mine era vai și amar. Că dădusem unui suflet bagabont zece lei. Nu, că nu era suflet. Era o bețivă pe care n-o mirosisem a pipi. Vai de capul meu ce-a fost. M-am trezit din mahmureală. M-am dus de acolo. M-am ascuns după spanac și pere.