Shabu-shabu în L.A.
„Sper că vă place mîncarea japoneză – spuse el – dacă nu, putem merge în altă parte.“ Amîndurora ne plăcea bucătăria japoneză. Soţia lui McNulty era japoneză sau Nisei, cum i se spune pe aici, născută în America din părinţi japonezi. McNulty era trecut de treizeci de ani. Soţia lui, Hanna, să fi fost cu cinci ani mai tînără, era zveltă, încîntătoare şi cu un farmec aparte, cu totul nou pentru mine. Restaurantul se afla într-un cartier din Los Angeles numit „Little Tokyo“, minuscul şi, cred, cu totul diferit de Tokyo. Stabilimentul era mic şi uşor supraîncălzit, dar în cîteva momente am uitat de asta şi ne-am făcut de lucru cu tempura, shabu-shabu (un fel de fondue japonez de vită şi legume), porc teriyaki, turtiţe şi rulouri mici, prăjite, de al căror nume nu îmi mai amintesc, ceai şi sake. Ne-am destins cu toţii şi am căpătat o disponibilitate către insolit, numai bună pentru ascultarea poveştii mele.
Procuraţi 800 gr de vită pentru pierrade (tăiată în felii subţiri). Tăiaţi 8 cepe verzi în tronsoane de 3 cm. Curăţaţi 4 morcovi şi tăiaţi-i în bastonaşe. Alegeţi 250 gr de ciuperci albe cît mai mici şi păstraţi doar pălăriile. Tăiaţi în fîşii subţiri o jumătate de varză chinezească. Tăiaţi în bucăţele 150 gr de tofu. Puneţi fiecare ingredient într-un bol separat. În mijlocul mesei, pe o sursă de căldură, se pune un vas cu 2 litri de dashi fierbinte (supă din fulgi de peşte uscat katsuobushi, ceapă verde şi fîşii de alge nori). Carnea şi legumele se opăresc în supă şi se mănîncă cu orez şi cu sos de susan.
La masă stau gazdele, sergentul Thomas McNulty şi soţia sa Hanna, împreună cu detectivul newyorkez Harry Golding şi Francesca, nevasta lui irlandeză, în The Wabash Factor (1980), romanul mystery semnat de Howard Fast cu pseudonimul E.V. Cunningham.