Sex, maşini, bere, sport şi ceasuri elveţiene

Normal că nimeni nu se aşteaptă ca o revistă pentru bărbaţi (şi, similar, una pentru femei) să fie plină de consideraţiuni alambicat croşetate despre eseurile lui Susan Sontag. Şi, în fine, mare parte din suflarea masculină o fi interesată şi de sex, maşini, bere şi sport. Ca bună parte din suflarea feminină, la o adică. 

Deunăzi, mi-au picat ochii pe o asemenea revistă pentru bărbaţi. Un articol, întins pe vreo trei pagini, numit „Ghidul hipsteriţelor“ m-a făcut să-l citesc de vreo trei ori. Era, cum îi zice şi numele, un ghid pentru bărbaţii care ar fi vrut să-şi croiască drum spre inima unei asemenea creaturi. Am aflat întîi de toate ce-i aia o „hipsteriţă“. Potrivit autoarei, este o fiinţă originală care „cumpără ce e cool, ascultă ce e cool, citeşte ce e cool şi apoi dezaprobă tot ce-a fost pînă atunci cool“. Doamne fereşte, oi fi hipsteriţă, mă sparie, măgulitor, un gînd. (Am nişte istorii personale cu ultimele tendinţe la detergenţii de rufe.) Cînd am mai citit că-s atît de unice de cîrcîie cluburile de ele, m-am liniştit un pic. În fine, după o descriere generală din care am ieşit uşor nedumerită, hipsteriţele astea au fost împărţite în trei categorii. În prima intrau alea care bat cluburile îmbrăcate în sutiene roşii, în a doua intrau alea care mănîncă bomboane Bucuria din Republica Moldova, iar în a treia, alea care bat oraşul pe biciclete retro cu coşuri cu flori pe ghidon. Ăstora din urmă cică trebuie să le cumpăraţi un candelabru vechi ca să ajungeţi la „inima lor vintage“. 

Se vorbeşte mai apoi de limbajul lor, de aplicaţiile iPhone favorite, de hipsterii celebri pe care ele îi admiră şi, la un moment dat, de cărţile lor preferate. Haida, zic, dacă la celelalte m-am uitat ca o viţea (din numele alea de „hipsteri“ am recunoscut doar vreo două), măcar la cărţi poate am şanse. Am aflat că hipsteriţele citesc Orbitoarele lui Cărtărescu. Zice acolo că personajele scriitorului le alimentează visele. Adevărul e că Herman ăla e cam dubios. Mai departe aflu că şi La răscruce de vînturi e „cool“. În cele din urmă, văd că fetele astea mai citesc şi Madame Bovary. Foarte bine, zic, uşurată că am revenit un pic între cele cunoscute. Dar citesc mai departe legat de a noastră madame Bovary. Îmi permit a reproduce cîteva fraze: „Nu există hipsteriţă care să nu fi auzit de Balzac. După ce citesc despre interesanta doamnă, pot să dezlege în voie ce înseamnă «comedia umană». Abia după aceea se pot numi culte.“ Zău? Aşa o fi dom’le, ce mi-e Balzac, ce mi-e Flaubert. Franţuji amîndoi, noi să fim sănătoşi şi culţi.

Am răsfoit revista mai departe. Un alt articol îi învaţă pe domni cum să devină din cocalari, gentlemani. E cu poze. Într-una, un tînăr îmbrăcat în pantaloni uşor bufanţi, cu pense, şi o cămaşă cu vreo două numere mai mare aruncă spre cititor o privire tîmpă. Ăsta era cocalarul. Alături, acelaşi tînăr îmbrăcat de data asta în haine strîmte, un sacou şic, cu o atitudine relaxată, buze mai ţuguiate şi o privire imprecisă, în zare. Ăsta e gentlemanul. Textul care însoţeşte imaginile oferă şi istoria dezabuzatului personaj cocalar, şi cheia transformării extraordinare în visătorul gentleman. Ăsta, în primă ipostază, cică e un trist care a rămas cu anii pe acelaşi post prost plătit din compania unde lucrează. Cheia transformării? Cumpără-ţi nene un sacou Boss de vreo douăj de milioane! E atît de simplu.

Sigur, asta e o reţetă valabilă şi în mai toate revistele pentru femei pe care le-am citit. Fie în variantă românească, fie în varianta străină, unele texte sînt de-a dreptul imbecile. Ori prin tonul cică şmecheros de genul „10 lucruri care le trebuie femeilor. Nu, nu vă gîndiţi la 10 perechi de pantofi“.  Mda, am rîs. Ori cu sfaturile vreunei experte care le îndeamnă pe cititoare să le deseneze partenerilor adormiţi mustăţi înainte de o şedinţă importantă drept răzbunare pentru o posibilă trădare în amor. Da, şi mai haios.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.