Seceta

Clar, recolta de porumb e afectată. Ne îngrijorează soarta verzei de toamnă, a recoltei de mere, de gutui, de pere, de prune. Vom avea ţuică? Dar ce se va-ntîmpla cu magiunul? Tragedie şi mai mare este dependenţa agricultorului de stat. Ajutoarele, subvenţiile. În era informaţiilor, a click-ului pe situaţia meteo, ministrul Agriculturii abia acum se interesează de secetă cu surprindere şi îngrijorare. O întîlnire putea avea loc în mai-iunie, nu? 

A dat Dumnezeu. Dar pînă şi felul în care preoţii au făcut incantaţiile, blajin şi neconvingător, arată că nici necunoscutele nu mai au chakrele deschise spre astfel de experienţe.

Regretăm sistemele de irigaţii de pe vremea lui Ceauşescu, dar nici o clipă nu regretăm fiecare moment pierdut în a reclădi speranţa unui sistem de pompare a apei. Ca să coste mai puţin aceste pompe-irigaţii ar trebui să aibă o piaţă de desfacere. Or, nu regretăm nici o clipă faptul că n-am încurajat decît vag extinderea reală a ţăranului. Cică nu se poate! Este posibil ca fiecare ţăran (exagerez, nu chiar toţi) să trăiască din bucata lui de pămînt. Gîndim „big“, dar uităm să vedem minim, celular. Politic, este bine. Astfel, ţăranul devine asistat social, deci dezinteresat de propriile roade, iar generaţia a doua, a treia pleacă din ţară. Cei rămaşi pot fi manipulaţi, ceilalţi excluşi. Rest nu există. Fermierii, despre care se tot vorbeşte, sînt dependenţi de subvenţii şi ajutoare de stat, deci politic dependenţi de cum se schimbă ministrul. 

Simplu, aducem din străinătate porumb. Angrosişti, precum Triţă Făniţă – o mai trăi omul ăsta? –, au mai salvat piaţa românească în astfel de timpuri grele. Porumbul românesc va fi declarat inferior tehnic. 

Nu vom avea mămăliga tradiţională! Moldova, mămăligara României, ce se va face? Practic, cred eu, seceta aceasta nu va fi decît un prilej de creştere a preţului la mălai, dar cu îngheţarea preţului de achiziţie la porumbul ţărănesc. E bine, nu e bine? Pam-pam! Iar anul viitor, iarăşi secetă, aceleaşi consecinţe, acelaşi plîns. Oare ştie cineva cu adevărat cît este necesarul de porumb în România, măcar? Probabil, o cifră ar regla lucrurile. Seceta n-ar mai fi aşa de arşiţă!