Sculatul de dimineaţă

17 aprilie 2013   Societate

Sculatul voluntar de dimineaţă e pentru leneşii care ştiu să se bucure de viaţă. Sună neplăcut, a sentinţă definitivă – nu e, sună a contradicţie – nu e. Oricît m-aş fi gîndit, n-am descoperit nimic mai ritualizat în cotidian decît acest sculat dis-de-dimineaţă. Căci nu e nimic mai plăcut decît să te trezeşti înaintea tuturor şi, în liniştea adormită a casei, să te bucuri de două-trei ore doar cu tine şi tabieturile tale – oricare ar fi ele – înainte de începutul public al fiecărei zile.

6, 6 şi jumătate, într-o dimineaţă neagră de iarnă, pot părea un coşmar pentru mulţi dintre cei care nu-s nevoiţi să ajungă la muncă pe la 8 fix. Cei nevoiţi să se trezească la orele astea, ca să plece repede la muncă, au deja alte metode de a rezona cu situaţia. Nu despre ei vorbim acum. Vorbim despre cei al căror program zilnic începe ceva mai tîrziu.

Prima cafea fierbinte, prima ţigară (poate). Trecerea uşoară în luciditatea treziei totale. Liniştea. Bucuria de a citi pe îndelete, în bucătărie, un articol oarecare, despre gazele de şist, şi un altul despre Nigella Lawson, regina brioşelor englezeşti. În dimineţile de primăvară tîrzie către vară, poţi chiar să auzi, în oraşul încă tăcut, cîntec de păsări mici. Mierle, privighetori, ce-or fi, sînt minunate. Vrăbii certăreţe. Ai timp să uzi florile, să mai faci o cafea, să vezi ce mai spune lumea pe Facebook. Trecerea spre obligaţiunile zilnice e uşoară, treptată, senină, nehurducată.

De partea cealaltă, tabăra somnoroşilor pare a fi cea mai chinuită. Pentru ei s-au inventat snooze-urile din ceasuri şi telefoane apăsate de două, trei, şapte ori, din năclăiala dulce a somnului. Pentru ei au imaginat unii (probabil că tot nişte semeni în suferinţă) cele mai teribile ceasuri deşteptătoare. Unul începe să sune din rărunchi şi, în momentul în care începe să bîzîie, un mecanism împrăştie în dormitorul bietului somnoros patru piese de puzzle. Maşinăria nu e opreşte din sunat pînă ce amărîtul nu se scoală din pat şi nu asamblează la loc, pe ceas, cele patru piese. În 2005, costa vreo 52 de dolari. Altcineva se gîndise să facă un deşteptător care să înceapă să toace bani dacă nefericitul nu se scula de-a binelea din pat. Ceasul arăta ca un dreptunghi de plastic transparent în care, de cu seara, masochistul respectiv putea să pună o bancnotă. Sau buletinul. Sau actele de la casă. Nu se trezea de-a binelea, maşinăria începea să toace. „You snooze, you lose“ – erai avertizat. Un altul îşi montase de pat un fel de compresor legat la computer, care începea să-l hîţîne pe adormit. (iată link-ul, pentru curioşi – http://www.geeksaresexy.net/2009/06/26/alarm-clock-from-hell/). „Nematinalii“ au mari probleme, credeţi-mă.

Cunosc oameni care dorm în pat cu trei telefoane, fixate să sune fiecare la zece minute, unul după altul. Mă gîndesc că, în condiţiile astea, cu fracturarea neostoită a leşinului somnolent de dimineaţă, ajungi să-ţi începi ziua teribil de nervos. Sînt oamenii care au coşmaruri dimineaţa şi cei care sînt mai totdeauna pe marginea disperării matinale. Trecerea din somn în trezie nu se face fără un strop de dramă. Pînă să nu mi se aşeze cumva organismul în trezitul bucuros dis-de-dimineaţă, îmi amintesc zilele în care trebuia să mă trezesc devreme, ca să plec la şcoală. Nici o rugăminte n-am precupeţit ca să mai pot trîndăvi în căldura molcuţă a păturii. Nici un motiv n-a scăpat invocat ca să mai pot rupe cîteva minute de somn mai dulce ca mierea. Nici o falsă durere de burtă, cap, picioare, dinţi sau urechi n-a fost uitată, în speranţa că poate îmi înduioşez părinţii. Ceasul deşteptător – pe care l-am lovit de-atîtea ori în cap, cu ură – nu îmi mai strică însă viaţa. Dar nu pot să nu mă uit cu cea mai umană compasiune la cei care apar buimaci, cu obrazul mototolit, la 10 dimineaţa. Ştiu prin ce trec. E la fel de adevărat că, atunci cînd pentru ei începe ziua – undeva spre noapte –, nouă, matinalilor, ni se cam termină fluidul vital. Şi ni se face somn cînd distracţia abia începe. N-are nimic, lor o să le zîmbesc de dimineaţă.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Mai multe