Şase portocale

Merg în „Timpuri Noi“. Şase portocale şi două grefuri, 20 de lei. Mi se pare că sînt păcălit. Răcit, bolnav, cu febră, abia ţinîndu-mă pe picioare, mi se pare că sînt păcălit, furat. Cum dracu’? Şi spun: e ceva în neregulă. Şi femeile sar că... veniţi la cîntar de nu credeţi. Plec cu greu, că mi-e greu să mă rup de vorbele spuse, de gestul alegerii portocalelor mijlocii. E ceva în neregulă. Merg vizavi de Piaţa asta; undeva printre blocuri – nişte buticuri. Şase portocale, patru banane, trei lămîi, total 12 lei. Bă, să înnebuneşti. Deci am fost păcălit prima oară. Dar mă uit să iau şi mere. 6 lei merele poloneze. Bă, ăştia cred că sînt tîmpit! E doi lei mărul la ţăranii din piaţă, mărul e pe ducă, nici dracu’ nu-l mai caută. Polonezele erau ca româncele, nici o diferenţă. Nu cumpăr mere. Dar rămîn cu impresia de hoţie sau de prostie. Sigur că poţi să nu cumperi dacă eşti informat, cum se spune, dar dacă nu eşti? Sigur că te fură dacă nu te duci într-o piaţă adevărată, nu între blocuri, nu la Traian-Gemeni-Timpuri Noi, unde românul jefuieşte românul. Da, aşa s-a ajuns.

Pieţe de lux ce iau pielea fiindcă din comoditate dai banii, fiindcă vrei să-ţi fie aproape buticul-intimitatea cu vînzătoarea. Eram în Piaţa Amzei aia veche – apropo, de ce nu se mai deschide asta nouă? – şi o ştiam de ani de zile pe o cărnoasă ţărancă, cu privirea şmecheră şi dulce, cumpăram de la ea, dar de la un timp se şmecherise sau io eram mai atent. Preţul devenise un pic mai mare. Femeia se trezise la viaţă: era în Piaţa Amzei, la boieri – ăi cu bani, care nu se uitau la amănunte. Dădeau banul la grămadă. Şi uite că ţăranca se mută în Norilor. Asta m-a enervat, fiindcă îmi mai duc copilul la meditaţii pe acolo şi mă opresc la cumpărături. Ochioasa mă vede cum intru. Şi mie mi-e ruşine că nu ştiu cum s-o ocolesc. Mă fac mic pe sub banane, iarna. Primăvara, pe sub ridichi. Sînt legat, nu poţi să nu fiu legat de pieţele ce-mi ies în cale, de gesturile pe care le fac spre a-mi alege legumele-fructele, dar îmi dau seama greu că sînt păcălit. Sînt păcălit tocmai pentru că sînt afectiv.