Salata „japoneză“ Francillon

Fierbeţi cartofi într-o supă, tăiaţi-i în felii, ca pentru o salată obişnuită, şi potriviţi-i de sare şi piper, cîtă vreme sînt încă fierbinţi. Asezonaţi-i cu un ulei de măsline fructuos, de cea mai bună calitate, cu oţet de Orleans (din vin, adică) şi cu o jumătate de pahar de vin alb (Château d’Yquem, dacă se poate). Adăugaţi ierburi aromatice din belşug, tocate cît mai mărunt.

Fierbeţi între timp, într-o supă de legume, midii cît mai mari (cam o treime din cantitatea de cartofi), alături de o tulpină de ţelină; scurgeţi bine scoicile şi amestecaţi-le cu grijă, cu cartofii deja asezonaţi. Cînd salata e gata, acoperiţi-o cu o calotă de trufe tăiate rondele – o adevărată tichie de savant –, fierte în vin de Champagne. Pregătiţi salata cu două ore înainte de masă, pentru a-i da timp să se răcească.

Reţeta e povestită de Annette (fata marchizului de Riverolles) în a doua scenă din actul I, în piesa Francillon a lui Alexandre Dumas fiul. Întrebată de un personaj de ce a numit salata „japoneză“, Annette îi răspunde: „Pentru că trebuie să aibă un nume; şi totul e japonez în ziua de azi“. Piesa a fost scrisă în 1887.