Să ne organizăm puţin

16 septembrie 2015   Societate

WhatsApp, într-o după-amiază. Ding – „Băi“ Ding – „Ieşim şi noi în seara asat“ Ding – „Asat?“ Ding – „Grrr, astaaaa?“ 

Aşa începe balamucul, credeţi-mă. Unul dintre amicii tăi are chef să vă vedeţi la o terasă, undeva. O să fiţi mai mulţi, tu n-ai mai ieşit de cine ştie cînd, mai ai puţin şi putrezeşti acasă, ai făcut o gaură în canapea cu forma fundului tău, ai tocit telecomanda, e timpul să te urneşti. 

Vine şi X, şi Y, ba chiar şi Z, pe care nu l-ai mai văzut de mai bine de un an, se pare că s-a apucat de sport, a slăbit un miliard de kilograme, are cu totul alte preocupări şi o prietenă nouă, ar trebui să fie interesant. Aţi căzut de acord că ieşiţi. Urmează apoi, vreme de o oră, o foială inutilă şi neproductivă pe telefoane şi diverse forme de mesagerii, că unde să ieşiţi. Unul are o idee, altuia nu-i place fiindcă în locul ăla i-a venit ciorba rece, unul vrea afară, altul înăuntru, la aer condiţionat, dar unii fumează şi alţii nu… Mai că-ţi vine să regreţi că ai acceptat ieşirea asta, îţi bingăne telefonul ca nimic altceva (au făcut event pe Facebook cu rahatul ăsta de ieşire şi, evident, eşti în grup!) şi chiar nu ai nici un chef şi nici o sugestie de făcut. Să ieşim naibii odată undeva, oriunde, o bere rece s-o găsi pentru fiecare suflet, într-un fel sau altul. 

În fine, pare că toate sensibilităţile şi pretenţiile au ajuns la un oarecare punct comun şi se alege o terasă. „Hai că e mişto acolo, e mare, imensă, găseşti loc oricum, e afară, au de toate.“ Bine. Cu ce te îmbraci? Dacă eşti băiat, bănuiesc că e simplu. Dacă eşti fată, cu siguranţă că nu e. Faci ţinutele în cap. Aia nu, asta nu, pui ceva pe tine şi te simţi brusc caraghioasă şi prea îmbrăcată, te suceşti, transpiri, te enervezi. Dacă eşti ca mine, ajungi probabil într-o pereche veche de blugi şi un tricou decolorat pe care-l iubeşti din facultate, asta dacă nu te îmbraci într-o rochie în care o să te simţi toată noaptea grasă. Dar grasă-grasă. 

La terasă se ajunge în serii.

cum ar veni. „Haide, băi, că nu staţi în ploaie“, se trezeşte ăla care apare cu două ore mai tîrziu, cînd voi aţi terminat de mîncat, că n-aţi mai putut aştepta atîta şi sînteţi deja la a doua bere. Urmează momentul ciudăţel în care toată masa stă şi ăsta mănîncă ceva care miroase puternic şi parcă iar ţi-e foame. Dar asta e altă poveste. 

Chelnerul e hăbăuc deja. Pînă vine cu o comandă, se trezeşte un visător că mai voia şi el ceva. Altul, prevăzător, cere din prima vreo trei beri pe care le grupează cu dragoste. Ce să mai stau să aştept? – zice. Mi-e sete. Mica turmă de sticle verzi transpiră pe gît, păstorul lor e fericit. Căci la terasă, de regulă, nu prea te distrezi, ci aştepţi. Aştepţi să vină toată lumea, aştepţi să vină chelnerul cu berea, cu ciorba, cu pizza, cu vinul. Aştepţi la toaletă. Că lumea a vrut la terasa asta imensă unde e foarte frumos, dar există o singură toaletă pentru fete şi una singură pentru băieţi. La fete e nebunie. Una s-a pătat cu sos. Alta s-a îmbătat şi plînge consolată de o amică. Vreo patru stau cu picioarele încrucişate la rînd şi se încruntă, vizibil chinuite. Aia care e în toaletă s-a eternizat acolo. Ce naiba o face? V-am zis că e o chestiune de aşteptare. 

Cînd nu aştepţi, te plictiseşti. Ai crezut că o să aveţi o grămadă de chestii de discutat. Da, aţi vorbit un pic la început, s-a legat ceva, cineva povesteşte acum o poveste interminabilă (a mia oară) şi tu te plictiseşti. Rău-rău. Banca tare de lemn îţi intră în oasele fundului. Te foieşti de pe o parte pe alta. N-or avea ăştia nişte pernuţe? Mai iei o gură de vin. Te ţii încă bine. Ia uite la amicul cu berile, ce-i mai lucesc ochii! Te plictiseşti, sorbi din vinul ăla care începe să se încălzească şi scoate la iveală un iz fin de poşircă pe care nu-l detectasei cînd era rece lacrimă. 

Te trezeşti a doua zi abulică şi însetată. Capul îţi bubuie, te dor toate. Întinzi mîna după telefon. Nu e. Cauţi în buzunarele blugilor. Nu e. Nu se poateee, l-ai pierdut! Deschizi laptop-ul, pe Facebook ai un mesaj: „Telefonul tău e la noi. Te cam grăbeai cînd ai plecat. Smiley“. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Mai multe