Roșii storcite

19 iunie 2018   Societate

Am stat fascinat, să fi fost două minute, să fi fost un veac. Era o lădiță de roșii storcite în piață. Am privit materia dezintegrată, din ce în ce mai dusă, topită, dezrădăcinată. O muscă uriașă îi dădea ocol, se înfipseseră albinele. Omul era și el pe acolo. Trei-patru gorobeți căutau forme de viață mîncabile. Abandonau. Dădeau cu deștul, întorceau roșiile pe fețele tumefiate. Trăgeau cu ochiul, trădau cu mîna. Ticăiau să le iasă ceva. Atunci m-am gîndit că mereu căutăm părți bune și perfecte. Că nu ne lăsăm pînă n-avem noi întîietate la specialul din roșie. Priveam roșiile storcite într-o fascinație. Nimeni nu punea preț pe ele. „Ia-le, dă un leu!“ – m-a îmbrîncit brusc un neică tînăr cu pălărie hipster. Deci privirea mea lungă a umflat prețul. Nu mai poți să ai o clipă de liniște, de admirație de sine în fața trecerii lumii, că vine unul și te prețăluiește. Te uiți, admiri, hai, du acasă. Un leu! Și atunci am trădat. Oare nu fusesem eu ca acei doi-trei-patru gorobeți care se înfigeau în marfă? Nu cumva admirația pentru pulpele roșiilor în putrefacție era privirea posesiei? Nu cumva priveam și nu vedeam altceva decît nevoia mea? O supă cu piper, cu o mînă de orez? Nu cumva eram și albină, și muscă? Dom’le, ce situație! Credeam că-s un mare admirator al lucrului în sine, al trecerii lumii. M-am prețuit cu scîrbă. M-am lăsat lat sub propria mizerie. Dom’le, cum să fiu în halul ăsta, cum să decad? Unde mi-e capul? Să dau un leu pentru scîrbele alea de roșii? Păi, nu le-aș lua nici gratis. Un leu? Ce să fac eu cu roșii prețăluite? Nu, nu se poate. Ce hahalere de roșii, ce rost fără rost, ce lume fără cap! Roșiile astea? Dom’le, dar unde mă aflu, ce vreau eu? M-am înfipt imediat și am luat roșii de 8 lei. De-al dracului, hei, oacheșule, mă vezi, am bani! Cum să mă păcălești tu pe mine? Cum, un leu? Am banii mei, nu-s gorobete, cum îți permiți, bă? Că-ți fac vînt acum din muntele ăsta de vorbe! Te spulber, tu ce crezi? Mama voastră de hoți! Am bani, bre, eu voiam… ce voiam, ce vreau. Eram cu ochii pe pulpele roșiilor, doar nu mai poate omul să se bucure de gratuități?

Foto: flickr

Mai multe