Roboţeii. Doi

Din nou, plătesc la roboţi. Păi, voi nu plătiţi în fiecare lună? Eu cred că veşnicia s-a născut la sat, acolo unde cu mîna ta plăteşti factura la ghişeu. Am o teamă de a încredinţa banii băncilor, ca banca să vireze banii. Păi, pînă virează banca, îmi închide lumina, telefonul, gazul. Ce să fac? Lumina şi-a desfiinţat ghişeele, telefonul mai are unele, puse dibaci prea departe de drumurile mele. Aşa că încerc roboţeii. Ce-i simpatic? Uite, nu e. Pe facturi ţi se dă o lungă listă de bănci, care mai de care îşi înghesuie siglele-fălcile butucănoase, avide să-ţi ia banul, eşti invitat la bănci. Şi bănci sînt în fiecare cartier. Fiecare cartier e un Wall Street. Dar cînd ajungi la bancă, în afară de bătrînul CEC, în rest eşti dirijat la roboţi de plată a facturii. Roboţi. Fiecare robot cu legea lui. Şi mai ales, dacă n-ai factură, poţi să mori în faţa robotului. Nu recunoaşte nimic. Nu vrea nimic de la tine. Fiecare bancă are ţăcăneala ei. Robot personalizat ca la BRD, sau computer, pur şi simplu, ca la ING. Nu mai spun că nu toate băncile importante au contract de plată cu toate utilităţile importante. Vezi, Doamne, şi aici dihonia e mare. Utilităţile are şi ele preferinţe. Băncile are şi ele fiţe. Cel mai enervant este că trebuie să-ţi scanezi factura. Mamă, ditamai măgăoaia şi o fantă mică, mică, mică. Dispreţ, cinism. Să te lupţi cu fanta de scanat factura. Hai încearcă. Te ajută badiguardul. Nu poate nici el întotdeauna. Te ajută un funcţionar de bancă, poate cel mai nou angajat, nici el nu nimereşte fanta. În viaţa mea n-am văzut o bătaie de joc mai mare, pardon, mică în fantă. Întorci, torci, omori, distrugi foaia cu factură, dacă o şifonezi, eşti mai distrus decît Brazilia, după meciul cu Germania. Fantă mică în lumea cămăşilor scrobite, de firmă, lume dată cu odicolon şi vopsită şi pensată, alungînd orice fir de păr de prisos de pe trup. Lume fără pic de păr pe trup contra păroşilor, pensionarilor plini de păr, ochelarişti, morţi pe picioare care nu nimeresc fanta. Populaţia deprimantă, ce vin ăştia în banca noastră? Ce caută să ne asasineze cu paşii lor mărunţi? Populaţie alungată de la ghişee şi dată pe mîna roboţilor de bancă cu fantă mică. Mai mult, mai mult chin nu poţi vedea decît în nenorocirea de pepeni, prea mulţi pentru a nu se sinucide mulţi, mulţi sub ochii noştri, pe bani tot mai puţini. Fiindcă a plouat şi lumea nu poate mînca atîţia pepeni, cîţi se fac din pricina ploii ăsteia. Ploaie de facturi, roboţi cu fantă mică. Un şmecher de bancă a fost care a aprobat acest fel de bătaie de joc. Mă întreb, vreodată şefii ăştia de bancă vin vreodată să-şi controleze şmecherii? Să coboare din palatul lui cristal, de şdemii de euro pe lună, palat pensat, epilat şi să se chinuie cu robotul. Robot pe care punem mîna noi, ăştia care morfolim facturile din cauza şmecherilor de funcţionari niciodată controlaţi de şefi. Păi, frate, să te ajute badiguardul? Păi, ăla nu e omul băncii. Şi se chinuie ca hoţul de cai. Cred că o casieră de-asta subţire, hrănită cu pipeta, nu e în stare să lucreze la robot. Să se aplece după fanta robotului.