Revolta
Am o aplicație pe telefon care mă terorizează. Am ajuns să-mi fie frică de ea, s-o mint și s-o evit. Aplicației îi spune My Fitness Pal și, în principiu, îți ține socoteala caloriilor pe care le consumi zilnic pe baza unui țel pe care ți l-ai propus: vreau să ajung la x kilograme într-o perioadă oarecare de timp. Explicația mea aici e destul de rudimentară, dar cred că înțelegeți principiul. Amicul ăsta de fitness îți calculează caloriile băgate în gură, pe baza unui jurnal în care tu trebuie să notezi tot ce ai mîncat la micul dejun, prînz, cină. Nici gustărelele dintre mese nu-s uitate, trebuie să scrii acolo tot-tot.
La început, ideea mi s-a părut extraordinară. După ce am renunțat la fumat și după o perioadă de indulgențe de decembrie care m-au lăsat și pe mine cu cîteva kilograme extra pe care le plimb dintr-o parte în alta, mi-am zis că trebuie să pun piciorul în prag. Și așa am descoperit aplicația cu pricina. Uite, notezi acolo totul și, cînd ți se termină norma de calorii pe ziua respectivă, te oprești din mîncat. Simplu. Domnule, nu e simplu.
Lasă că de cele mai multe ori trebuie să descoperi cîte calorii are mîncarea pe care o bagi în gură, să cauți și să faci diverse calcule, dar trebuie să fii și destul de organizat și mai cu seamă foarte sincer. Nu scrii în timp util ce ai mîncat la prînz, imediat telefonul te va chițăi la cap că n-ai dat socoteală cu lunch-ul. Notezi o salată amărîtă mîncată pe tastatură și îți cad ochii pe un capitol mai jos care zice, scris în albastru: Snacks. „Hmm, am mai ciugulit eu oare între timp ceva? În afară de pumnul de alune de la coleg, o banană, jumate de covrig cu mac și multe cafele? Dar ce, astea se pun?“ Păi, se pun. Dacă le calculezi și p-alea nu mai mănînci de acum nimic pînă a doua zi. Așa. Destul de deprimant, nu?
Aplicația îți calculează și pașii pe care‑i faci zilnic, dar și cît ai ars la sală, dacă mergi la o sală. Dacă nu mergi, trebuie să te deplasezi cu telefonul peste tot ca nenorocirea asta de Fitness Pal să-ți dea niște calorii bonus că ai făcut mișcare. Altminteri, dacă în timpul zilei înțepenești ca mine în fața calculatorului, adio bonus, adio bomboana cu vișine la care visai.
Recunosc că sună îngrozitor de stresant și recunosc că mi-a venit de nenumărate ori să dau de pămînt cu telefonul. Dar nu-s ultimul om de pe planetă stresat de faptul că a rămas cu două perechi de blugi preferate – cele mai largi. Am asistat de curînd la cea mai drăguță conversație între două doamne la vreo cincizeci de ani care-și plîngeau una alteia pe umăr: „Am mîncaaaaat de sărbătorile astea…“, mărturisea prima. „Și eu“, zice a doua, clătinînd din cap ca atunci cînd rememorezi o întîmplare teribil de neplăcută. „Mai ales prăjituri“, completează prima, schimonosindu-se. „Da-da“, zice și a doua, strîngînd între degete o zonă grosuță de prin părțile taliei. Era o dramă în conversația aia din care vălurea o tristețe grea.
Așa că am ajuns să-l mint pe Fitness Pal-ul ăsta. Rotunjesc caloriile în jos, dacă nu uit snacks-urile, cu siguranță nu pun la jurnal paharul de vin roșu băut seara, dacă îl trec totuși pe ăla, exagerez cu efortul depus la sală pe care l-am notat conștiincios tot acolo, fac un balet care mă obosește psihic zi de zi. Mi-e foame necontenit. Mă obsedează o bucată de prăjitură rămasă în bucătărie. Dacă mai văd o bucată de broccoli, chiar și în poze, fac o criză de nervi. Evit la televizor emisiunile culinare, dar și show-urile de modă. Schelețelele de pe podiumuri mă deprimă și ele.
Cum naiba am ajuns să mint o aplicație de telefon? De unde vin pofta asta de mîncare și obsesia pentru ea? De ce trebuie să fiu mai subțire? De ce mă compar cu altă lume? Unde-i liniștea mea interioară și unde e echilibrul care mă caracteriza odinioară? Nu am nici o explicație. Bingăne telefonul. N-am notat ce am mîncat la prînz. Ia mai dă-l încolo. Uite, nu notez nimic și mîine te și șterg, fir-ar să fie! Ia să vedem ce se întîmplă. Blugi largi sînt cu duiumul la vînzare, la urma urmei.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.