Relaxare

9 august 2017   Societate

Un cuvînt rar pentru bietul meu creier. M-am născut cu o frînghie care mă gîtuie permanent, da’ puțintel, așa, cît să nu mori, dar nici să te simți bine. Cu șira spinării tensio­nată de cine știe ce spaime teribile și cu mușchii încordați permanent. O sufocată. O crispată.

Prin vacanțe mai bine nu m-aș duce. Că e mai rău. Pleci și ai impresia că ai lăsat totul în urmă vraiște. Dacă se sparge țeava aia dubioasă de apă? Dacă face scurt adaptorul ăla care se hîțînă de doi ani în priză? Dacă, Doamne ferește, aruncă cineva un muc de țigară nestins pe balcon la tine și-ți face casa pălălaie? Dacă se îmbolnăvește pisica sau ai tăi, Doamne ferește? Dar oare ai rezolvat tot la muncă înainte de a pleca? Dacă se ivește ceva și nu ești acolo să rezolvi, că e treaba ta să rezolvi?

Și pleci așa, cu inima îndoită, tensionat-piatră și-ți bate inima nebunește de fiecare dată cînd treci prin filtrul de securitate de la aeroport de parcă ai ceva înspăimîntător de ascuns. De parcă nu ești întotdeauna în niște blugi lăsați la cur și-n cel mai comod tricou, tîrșîi aceiași Converși găuriți în talpă de n-ar piui nici măcar un detector de plastic, darmite ăla de metale, și ție tot ți se zbate sufletul și te uiți vinovat la agenții ăia cu mănuși albe. De ce ți-e teamă? Habar n-ai. Iac-așa ești tu, mai strîns de suflet.

În avion ești solidar cu grupul de români pe care-i simți români ca tine pentru că-s mai tensionați decît restul străinilor nimeriți pe acolo. Certăreți, nesupuși, foșnitori, fără de repaus. Pînă se așază o familie pe locurile ei se fac infinite permutări. Plînge un copil că vrea la geam, se așază mamaie fix lîngă ușa aia care trebuie deschisă de un bărbat în puteri în caz de Doamne ferește, se mută soțul de lîngă soție și soția de lîngă tataie, pînă ne așezăm cu toții am înnebunit toți stewarzii. Nu știu cum naiba se face că, uite, sîntem și noi de-acu’ obișnuiți bine cu zborurile și cu avioanele, dar tot ca-n rata de Ibănești stăm cu frica furăciunii sarsanalelor în sîn. Stau și eu tensionată, cum mă știu, pe acolo; un danez sau altă rasă blondă e relaxat pe scaunul lui, ascultă nu știu ce în căști, în ochii lui albaștri citesc calm, calm, calm. Pe mine mă doare șira spinării de la tensiune și n-am nici un motiv, alături o mamaie pusă în avion de rude se duce pentru prima oară la copii în străinătate. Mă uit cu coada ochiului la ea, e mai rău ca mine. A pus pe ea, biata, tot ce avea mai bun și mai strălucitor, patru inele înșurubate îi strîng degetele grăsuțe, uite că l-a scos la purtare și pe ăla tocit, din aur rusesc cu rubin, pe care-l ține doar pentru nunți. Permanentul roșu e proaspăt făcut și umflat sus pe creștet, scurt la ceafă. Curînd, partea din spate o să i se turtească de tetiera scaunului și o să arate la final ca un ou fiert moale care a căzut pe o parte de la etajul șapte. Mă uit la ea, sărăcuța, și mă simt deja mai bine. Mai umblată, cum ar veni, înțelegeți. S-a așezat solid pe centura de siguranță și s-a speriat că e singura din tot avionul care n-are așa ceva. O ajut plină de solicitudine și de speranța că, în fine, există cineva mai crispat ca mine. Tot ea e singura care ascultă cu mare atenție ce spune stewardesa; pe unde-s ieșirile, cum pui masca, unde e vesta de salvare – se uită sub scaunul din față ca să se convingă că e, nu vede nimic și se neliniștește iar. Ea ascultă cuminte explicațiile, eu mă uit la ea. Desface măsuța, pune geanta pe ea, se culcușește în scaun, se foiește ca cloșca pe ouă, pune ambele mîini pe geanta de pe măsuță și încremenește așa. Vine stewardesa, îi strînge măsuța, pune geanta în poală ușor nemulțumită. Are telefonul deschis, abia vorbise la el. Mi-e jenă să-i spun că trebuie închis, eh, lasă, dacă ne-om prăbuși din cauza lui mamaie, asta e.

Se uită cu coada ochiului la mine, mă uit cu coada ochiului la ea. Mulțumesc, mamaie, m-ai făcut să mă simt și eu un pic cea mai relaxată de pe planetă. Las’ c-om coborî acum și o să mă umilească iar pînă și cîinii occidentalilor ăstora care-s mai calmi ca un pahar de lapte călduț. Să-mi priască vacanța. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Mai multe