Regatul Bucătăriilor Unite

Am de gînd să înființez o micronațiune. Mă gîndesc de ceva timp la asta, mai ales de cînd mulți dintre noi am fost nevoiți să stăm mai mult prin case. RBU, Regatul Bucătăriilor Unite, o să aibă capitala la mine în bucătărie, cu provincii prin living și prin bibliotecă. Mi se pare absolut normal, regina voi fi eu, o să am nenumărate tiare din forme de prăjituri, coliere prețioase din dopurile sticlelor de vin și un sceptru-polonic de la Tefal. Va fi o monarhie absolutistă luminată cu accente de stînga în zilele bune, sexo-marxiste în alea și mai bune. M-am apucat să scriu și Constituția, care are o singură frază: „Toată lumea e liberă să facă ce vrea, cu excepția momentelor în care nu vreau eu”. Poate, în timp, o să fac și un Parlament, doar de distracție, așa, pentru că nu o să semnez nimic din inițiativele care mi se trimit de acolo fără o ceartă zdravănă la mine, în anticameră (hol). Supușii mei vor fi ăi din familie și prietenii vaccinați pe care o să-i fac oricum conți și duci, pentru că toată lumea o să aibă un rang și o să fim esențiali.

Voi înființa diverse fundații regale pentru ca fiecare să-și justifice paharul de vin, ciorba de lobodă sau prăjitura cu mere primită în RBU. Fundația serenissimă a monitorizării frigiderului va reveni fără drept de apel fantomei prietenoase a pisicii mele gri. O altă instituție regală se va ocupa de aprovizionarea de la Mega în orarul strict dictat de pandemie. O să avem și o Zi Națională a Pandemiei în care toată lumea din regat va fi nevoită să doarmă cu măști FFP2. Vor fi excepții de la regulă; eu, suverana, și restul supușilor care or mai dori, dar va fi obligatoriu, orișicît.

Mă preocupă într-atît ideea micronațiunii mele, încît nu mai pot dormi noaptea. Mă gîndesc și la heraldica de pe drapelul nostru. Să fie două cuțite de pîine, din alea cu zimți, încrucișate într-un cerc de lauri, să fie doi pui proaspeți de la magazin care să țină cu copanele lor gălbioare motto-ul regatului scris pe o bandă curbată: Probis pateo? Sau un avocado din cele nobile, copt la perfecțiune și aproape imposibil de găsit, cu un nimb de raze deasupra: Nihil sine guacamole? Vom vedea, mai aștept propuneri, cei care vor veni cu idei mai bune ca ale mele își vor pierde capul, bineînțeles.

Sigur că aș fi vrut să fac micronațiunea într-o zonă mai mare decît apartamentul meu, ca de pildă pe o arie de două străzi de la cîrciuma preferată, dar aștept un context mai favorabil. La urma urmei, ar fi rușinos pentru domnul Bode să bage o regină la dubă. În fond, un regat e un regat, oriunde o fi el, iar suverana e prea comodă ca să aibă probleme cu legea altor națiuni. O să avem și o Zi a Șireturilor Desfăcute, o Zi a Mîinilor Murdare de Cocă și Ziua Tuturor Sfinților Uitați, cînd ne vom aminti de toți cei care nu au o zi de nume.

Vor fi proceduri stricte și un ceremonial fastuos la intrarea în Bucătărie. Voi fi întîmpinată cu surle și trîmbițe, pajii vor sufla asurzitor în pîlnii verzi de plastic, iar eu mă voi așeza la prezidiu în capul mesei rotunde pe un jilț formidabil de la IKEA.

În treacăt fie spus, în lume chiar există cîteva zeci de micronațiuni. Într-una am și fost, se află la Copenhaga, e cam cît parcul Cișmigiu,  și-i zice Christiania. Cam delăsători oamenii acolo, n-au suverană și cam consumă, dar, da, se poate și așa. Nu e chiar o micronațiune, e un soi de societate internațională care se autoguvernează, unde am mîncat cea mai bună mîncare vegetariană. E posibil să-i înglobăm pe partea asta în RBU. Iar deunăzi am citit despre Ladonia, altă micronațiune cu regină, creată în Suedia de un sculptor pe care au încercat să-l asasineze fanaticii islamiști din cauza unor desene cu Mahomed.

Dincolo de toate, însă, sînt convinsă că Regatul Bucătăriilor Unite va fi ăl mai bun din lume. Toată lumea e liberă să adere și să mă accepte ca regină. În zilele bune, putem face și cu schimbul. Sau inventăm Ziua În Care Și Tu Poți Fi Rege. Ne înțelegem noi. Înscrierile se primesc pe mail.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.