Reforma școlară și WC-urile

Domnul Liviu Pop a publicat, la începutul acestui an, pe pagina de Facebook a domniei-sale, o listă cu școlile și grădinițele din România care mai au încă, în mileniul III, toalete în curte: în total, 2188. Să presupunem că în fiecare instituție sînt 100 de copii care studiază și ajungem la aproximativ 20.000 de elevi care trăiesc, la o sută de ani de la Marea Unire, exact precum cei care au fost martorii evenimentului, la început de secol XX: cu WC uri ascunse în fundul curții, fără produse de igienizare, fără apă curentă. Odată subiectul pus pe tapet de fostul ministru al Educației, au apărut știri și fotografii cu adevărat senzaționale: toalete turcești fără acoperiș, gropi săpate în pămînt și înconjurate de un gard precar, copii care își aduc de acasă coji de săpun și bidoane de apă, părinți care sînt sfătuiți să își învețe copiii să se abțină timp de patru cinci ore de la folosirea WC-ul școlii, lipsa oricăror renovări de-a lungul cîtorva decenii sau zeci de cazuri în care construcția unei toalete în te miri ce sat uitat de lume a costat cît construcția unui apartament cu patru camere (un exemplu este semnalat de ziarul România liberă: o toaletă dintr-un sat gălățean care a costat 71.000 de euro!!!).

Bun, știm că sărăcia năpădește, de mult timp, satele și comunele românești. Știm că sînt zeci de mii de familii care trăiesc în condiții insalubre, că există încă localități fără apă curentă și fără vreo unitate sanitară prin împrejurimi. Și totuși, de treizeci de ani, statul nostru ar fi putut da măcar acest mic semn de atenție către copiii români: renovarea tuturor școlilor și a WC-urilor anexate. Cum de nu s-a făcut asta?

Oricît ar fi de tentant să dăm vina pe Liviu Pop sau pe orice alt ministru al Educației pentru această situație, e cam dificil să o facem, dat fiind că majoritatea școlilor se află în administrarea Consiliilor Locale. Sigur, domnul Liviu Pop face parte din partidul aflat la guvernare, cu largi structuri în teritoriu, așa că nu înțelegem stupefacția și indignarea fostului ministru, dar asta este o problemă mai complicată: la fel și-a trăit domnul Pop și propriul mandat de la Educație: stupefiat, indignat și fără rezultate. Citind însă presa locală și cea centrală, am găsit și alte motive pentru care treburile merg prost: spre exemplu, mă uit la imaginile cu deja celebrele WC-uri jalnice, dărăpănate, mizere din curțile, la fel de aproximative, ale școlilor. Dar mă uit și la primăriile localităților care au în administrare școlile cu pricina: multe dintre ele proaspăt renovate, dichisite, cu perdeluțe în geamuri și cu mușcate la ferestre. Și mă întreb: oare primarii din acele zone folosesc tot un WC în curtea primăriei, ascuns, de ochii privitorilor, printre garaje? Sau, poate, de la renovarea instituției, nu a mai rămas nici un ban pentru o construcție de trei metri pătrați și o fosă septică, măcar? (Din informațiile prezentate în presa locală, Timiș online, am ales, la întîmplare, una dintre școlile care fac parte din subiectul discutat: Școala Colonia Mică, Făget. Nu are toaletă pentru copii. Dar primăria are, în schimb, o „față nouă“! O construcție modernă, cu două etaje, geamuri termopan, structură modernă, dotată cu siguranță măcar cu un grup sanitar pentru cei treizeci de angajați.)

O altă informație, nu lipsită de un oarecare cinism: elevii Școlii gimnaziale din Buntești nu au, conform site-ului Bihor online, grupuri sanitare încorporate în clădirea școlii. În schimb, sînt lăudați în presa locală pentru că adună deșeuri selectiv, fac diverse obiecte din materiale reciclabile, iar Garda de Mediu a județului le ține cursuri despre cum să protejeze natura. Foarte frumos, dar Garda de Mediu nu a sesizat oare și că școala lăudată nu are tot ce-i trebuie? Sau ea se ocupă doar de sticlele de plastic și de copacii uscați?

Altă situație: citești despre întreaga comunitate din jurul acestor grădinițe și școli fără apă curentă, canalizare și grupuri sanitare și afli că, prin preajmă, se află oameni de afaceri prosperi, hoteluri, pensiuni, case renovate, vile etc. Pînă să ajungem cu jalba în proțap la „centru“, cum de nu s-au găsit niscaiva oameni de ispravă care să pună umărul și mîna pentru a le oferi copiilor condiții igienice de studiu?

În Vaslui s-au construit cîteva toalete în mediul rural, prin 2007-2008, prin fonduri guvernamentale, toalete scumpe – fiecare a costat în jur de 200.000 de lei (!) – și inutile, de vreme ce au fost ridicate tot în fundul curții.

În fine, una peste alta, devine evident că nu lipsa banilor este cauza. Ci proasta organizare, proasta gestionare, lucrul făcut de mîntuială, indiferența. Domnul Liviu Pop a promis că PSD-ul va rezolva această situație pînă în 2020. Adică în preajma alegerilor prezidențiale și a celor parlamentare. Cînd e nevoie de promisiuni și de voturi. Măcar să le obțină cu niște WC-uri renovate decît cu mici și bere. 

Maria Iordănescu este psiholog.