Răpirea din serai

Cînd eram mică mă fascinau carpetele. În lungile vacanțe de vară de la Constanța mergeam des la o mătușă de-a maică-mii care făcea cele mai bune prăjituri cu nucă și care avea cele mai frumoase carpete. Țin minte că mă pierdeam minute lungi în fața lor și că mi se păreau niște bucăți reale, pufoase, moi, decupate din poveștile pe care obișnuiam să le citesc.

Adăstam în fața unui cerb maiestuos, ieșit la adăpat cu ciutele lui. El era cumva centrat în mijlocul acțiunii: un cap superb împodobit cu cele mai arcuite coarne imaginabile, o privire mîndră, fixă, ațintită undeva peste capul meu, picioare puternice, mlădioase și musculoase în același timp, trupul arcuit colorat în cele mai calde tonuri de cafeniu, brun lucios, un piept puternic. Capul lui încoronat regal se vedea și mai bine profilat pe fondul unui improbabil cer roz, și el la fel de catifelat din perii tunși scurt ai lînicii sau ai melanei din care era făcută carpeta aia. Lîngă regele-cerb, o ciută cu picățele albe bea apă din pîrîu și, de-a dreapta lui, o alta păștea o iarbă mov.

Mai erau apoi carpetele cu păunul și o spectaculoasă coadă răsfirată pe jumate din imagine. Pipăiam cu degete respectuoase ochii penelor; lînica periată într-o parte făcea ca ei să aibă o culoare, iar mîngîiată în răspăr, culoarea se schimba magic – oh, puteam sta cu orele acolo.

Nimic nu se compara însă cu „Răpirea din serai“. Nimic. Era carpeta mea favorită. Stăteam (turcește, cum altfel) în fața ei, mîncam prăjituri pufoase cu nucă și mă uitam la fiecare detaliu. Caii în plină alergare cu coamele și cozile lor mătăsoase fluturînd, eroul care furase fata – tuciuriu la față, cu o bărbuță ascuțită, turban pe cap și cercel în ureche, fata însăși cu fața albă albă în contrast cu el, strînsă la pieptul lui, cu mîinile încolăcindu-i grumazul, toată o fluturare de șalvari, de eșarfe, mătăsuri ușoare și brocarturi grele. Brigandul din spatele lor, de asemenea călare, tovarășul eroului meu, se uită undeva în spate către urmăritorii care vin de undeva din afara carpetei, are în mînă o muschetă. Cerul de deasupra lor e cel mai frumos bleu-marin și e spuzit de zeci de stele galbene în cinci colțuri. O semilună albă umple cerul, iar altele mai mititele stau pe minaretele unei moschei în fundal.

Abia aici, în sfîrșit, se materializau basmele pe care le citeam. Personajele, cît mine aproape, erau în fața mea, în carne și oase, în lînă și mătase, le puteam atinge, puteam intra fizic în poveste. Și mi-aș fi dorit mai multe asemenea carpete. Cu Albă ca Zăpada, cu Frumoasa din Pădurea Adormită, ba chiar un soi de splatter glorios cu Capra cu trei iezi – cît de spectaculos ar fi fost! L-aș fi văzut pe Nils zburînd cu gîștele argintii pe un cer imposibil de albastru, iar jos s-ar fi văzut, mititele, orașele, rîurile șerpuind, oi micuțe-micuțe la păscut, ogoare de rapiță din melană gălbuie și cîte și mai cîte. Hänsel și Gretel în fața casei de turtă-dulce a vrăjitoarei din pădure. Acolo culori! Aș fi făcut apoi cea mai tristă carpetă cu Prințul fericit, sau cu Fetița cu chibrituri. Aș fi împărțit imaginea în două – cenușiul, zăpada rece, frigul albastru sau gri și fetița zgribulită de-o parte, din lînă palidă. De cealaltă parte imaginea somptuoasă a bradului împodobit în cele mai glorioase culori și forme, a focului din cămin – roșu, auriu, verde plin, purpură, rozuri intense.

Cît am iubit carpetele din copilărie și unde sînt acum… Am pe pereți niște chestii alb-negru, ba chiar și niște artă post-pop ironică, un Stalin lîngă Marilyn Monroe – East meets West, cică –, ceva tablouri afumate în ulei moștenite din familie. Nici o culoare mai acătării, nici un zvîc. Nici o emoție pură, doar din aia filtrată, maturizată, pervertită de citit. Nici un kitsch autentic, care să te înfioare primordial. Visez o cameră doar a mea în care să adun carpetele astea. O peșteră fabuloasă cu pereții mătăsoși și plini de culoare. Un loc secret din care să mă întorc de fiecare dată cu un roz adevărat în obraji și, poate, cu mai multă poftă de viață și de rîs. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.