Prostul social

21 iunie 2017   Societate

Sînt eu. De cîte ori v-ați ascultat oare în public chiar în momentul în care vorbeați și v-ați dat seama că spuneți niște prostii inegalabile? Sau, cel puțin, niște chestii atît de ridicole că vi se făcea rușine pe măsură ce le rosteați? Și-apoi să vedeți cum un nenorocit de drac împielițat v-a tot înghiontit să continuați și să vă afundați și mai tare în nămolul caraghioslîcului?

Recunosc că făceam des asemenea prostii, acum m-am mai temperat, le țin doar pentru momentele cu adevărat importante. Ca atunci cînd se întîmplă să vorbesc în fața mai multor oameni seminecunoscuți sau în fața unora cunoscuți, dar pe care vreau neapărat să i impresionez. Sînt convinsă că reușesc, însă pe direcția ailaltă.

Sau poți să fii într-atît de timid, că povestitul a orice în public te timorează mortal. Ți se pune un nod în gît, iar poanta aia tare la care ai rîs cîndva de ți-au dat lacrimile pare, în gura ta, o bășică răsuflată. Căci așa ajungi s-o și povestești. Lasă că bîțîie toată lumea din picior ca să termini mai repede și să se întoarcă fiecare la ale lui, dar unii mai nerăbdători au și început să vorbească peste tine și ai rămas tu cu poanta ta cu tot, agățat ca o iederă agasantă de ultimul colț coșcovit al reprezentației ăsteia ratate. Nu ești bun pe scenă. Mai bine asculți.

Sau te trezești că spui niște snobenii în care n-ai crezut niciodată, în încercarea de a te vinde drept interesant sau cosmopolit, habar n-am ce i în capul tău. Simți nevoia să știe oamenii că te dai cu Uberul, că știi Viena ca în palmă și că ai pian acasă. Că nu l-ai citit pe Wallace. Că urmărești CNN, BBC, Al Jazeera și apoi Breitbart doar ca să te enervezi, așa.

Ești la o petrecere sau la o întrunire pe terasa unei crîșme cu feluriți oameni cunoscuți și ne. Te trezești din senin că te-a pocnit zîna prieteniei cu bagheta magică în cap și te-ai apucat să socializezi cu un necunoscut – un prieten al unui prieten – căruia îi promiți că îl ajuți să mute mobila, chit că tu ai patruj’ de kile și nici n-ai mașină. Te împrietenești la cataramă cu o fată pe care o vezi pentru prima oară. Faceți schimb de numere de telefon, vă împărtășiți plăcutele și neplăcutele, manichiurista și ultimul Franzen. Faci cunoștință cu un arhitect sau cu un medic sau cu un bucătar și te apuci să i povestești ăluia de ambrazură, de cronaximetrie sau de minunata musaca de vinete pe care știi s-o faci. Cu cît încerci să te vinzi mai bine, cu atît nivelul de penibil crește. E foarte important să realizezi asta pe măsură ce te produci în fața acelor oameni. Sentimentul e inegalabil, jena – garantată. A doua zi, puf! Prieteniile instantanee au dispărut și tu ai rămas în telefon cu niște numere pe care nu le recunoști și pe care n-o să le folosești niciodată.

La un nivel mai jos sînt situațiile în care te întîlnești întîmplător cu un vag amic la colț de stradă, vorbiți preț de cîteva minute despre vreme, copii și vacanțe și vă despărțiți apoi cu promisiunea că vă revedeți. „Hai să ne vedem la o bere cîndva!“ Cîndva-ul ăla nu se va întîmpla niciodată și o știți amîndoi chiar în momentul în care vă rostiți îndemnurile de revedere. „Poate ne vedem la o cafea; hai că te sun zilele astea să ne vedem; poate mergem împreună la X“, toate sînt instanțe ale imposibilului de făcut. Nu se va întîmpla niciodată. Nici unul dintre voi nu crede că va ieși la o cafea/bere pentru că nici nu-și dorește așa ceva. Ce naiba să discutați? Habar n-ai oricum ce ai în comun cu această cunoștință pe care, dacă o vezi de două ori la trei ani, e bine. Știi vag că are o pisică cu diabet despre care ai și întrebat acum și ai aflat că a murit și te-ai jenat, că lucrează undeva în asigurări și că are o nevastă blondă. Atît. Numai că o cutumă socială cere ca la despărțire să vă faceți promisiunile astea. Așa e frumos. Așa se cade. Cum să te desparți de om cu „Hai, pa“ și atît? Propoziția e debalansată, situația socială e într-un picior, iar un bun echilibru de situație cere neapărat această promisiune de revedere. „La revedere, poate ne mai vedem.“ Ne mai vedem pe naiba. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Mai multe