Primăvară și sărbători
De pe la mijlocul lui februarie, se simte-n aer primăvara. Sigur că, de fapt, nu e cea adevărată, ci aceea înșelătoare a Babei Dochia. Dar e ceva-n aer și-n zborul păsărilor care anunță sfîrșitul iernii.
Sf. Valentin, e, de altfel, un prim anunț al acesteia. E un fel de Mărțișor avant la lettre și cu accentul pus explicit pe dragoste. Îmi aduc aminte cum, după 1989, apăruseră intense dezbateri pe tema Sfîntului Valentin. Se trezise în noi, vehement fără rost, un soi de spirit național și, deodată, ne revoltam împotriva sărbătorilor importate. Pe atunci, ideea unei lumi deschise și a liberei circulații, inclusiv a sărbătorilor, nu era destul de clar conturată.
De unde nenumăratele dezbateri în emisiuni radiofonice pe tema „conflictului” dintre Sf. Valentin și Dragobetele nostru neaoș. Îmi amintesc că am avut și noi, în Dilema, o pagină, cred, pe tema asta, pe care am dezbătut-o la radio cu regratata profesoară Mihaela Irimia. Care a explicat ce e cu Sf. Valentin și care e istoria lui.
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea. Apăruseră nu numai inimile de tarabă, pentru care făcusem o pasiune în perioada de atunci, tîrgurile de cadouri de Sf. Valentin, ci și cinele romantice și week-end-urile asemenea. Țin minte cum am ieșit, pe la început de ani 2000, la Pizza Hut cu membrii familiei (soț și fiu) și am primit, cred, o pizza în formă de inimioară cadou, precum și o poză cu noi și ea. De asemenea, cum cele mai multe și mai la îndemînă tarabe erau la Romană, iar mama locuia pe atunci în zonă, îmi amintesc cum am sufocat-o cu un număr nepermis de inimi pufoase și blănoase.
Treptat, Sf. Valentin s-a impus ca sărbătoare consacarată și a fost asimilat în tăvălugul percepției colective. Pe lîngă week-end-uri au apărut vacanțe întregi, concerte. Dragobetele a rămas și el în picioare, oferindu-le posibilitatea „patrioților” să serbeze același lucru, în aproximativ același fel, zece zile mai tîrziu.
Au rămas în picioare și 1 Martie și 8 Martie. Dacă în cazul Sfîntului Valentin și al Dragobetelui accentul era pus pe dragoste, 1 Martie și 8 Martie sînt centrate pe feminitate. Mărțișoarele sînt destinate femeilor, iar ziua de 8 Martie le aparține cu totul. De la mijlocul lui februarie încolo, deja se simte în aer o idilică și uneori sufocantă aglomerare de sărbători ale reînvierii și fertilității. E o presiune nescrisă de a fi „în rîndul lumii” cu toate, de la inimile blănoase la „tradiționalele” buchete de ghiocei, violete, zambile. De la cinele romantice la spectacolele de strip-tease.
În ciuda aglomerării, în zilele Babei Dochia și în cele două săptămîni premergătoare, pîndește pe la colțuri o bucurie colectivă. Măcar explozia de flori de primăvară din tot orașul te împinge în starea pe care o avusese Dochia cît urcase, pînă să înghețe. Cînd încă mai spera...
Iar tarabele cu mărțișoare, deși au cam început să se repete și să nu prea mai aducă mare lucru nou, își păstrează hazul, cel puțin pentru mine. Îmi trezesc instinctul latent de vînător: mă fac să mă ambiționez să găsesc ceva nemaibănuit în masa de broșe și de obiecțele asemănătoare.
Și mereu găsesc. În fiecare an îmi regăsesc taraba de la Romană care are pisici colorate dintr-un fel de fetru. Iar printre broșele care par de argint am răbdare să le găsesc, întotdeauna, pe cele mai delicate și mai neobișnuite. Și, cînd îmi înșir „prada” acasă – să-mi aduc aminte, de fiecare dată, de ritualul mărțișoarelor din școala generală. Cum, înainte de a mă duce la școală, îmi scoteam tacticos setul de plicuri și cutiuța cu cărți de vizită. Cum, cu stiloul meu auriu, chinezesc, scriam de mînă, ușor rotunjit, în colțul din stînga jos al fiecărei cărți de vizită, „1 Martie” urmat de anul respectiv. Iar pe plic numele prietenei ori colegei căreia trebuia să i-l dau. Apoi alegeam mărțișorul, fie că era de metal, din sticlă sau de blană, și-l prindeam atent, cu un ac de gămălie, pe cartea de vizită. Ritualul ăsta mă bucura aproape la fel de mult ca acela al admiratului (îndelung, uneori chiar timp de zile întregi) mărțișoarelor primite.