Presa în Finlanda, o utopie pentru jurnalişti

Cînd un jurnalist finlandez a fost agresat în luna aprilie, în timp ce filma un protest contra construirii unei centrale nucleare în nord-vestul ţării, a fost principala ştire, care s-a întins pe mai multe zile în Finlanda. „Această agresiune e o insultă pentru un jurnalism onorabil şi independent“ – a declarat jurnalistul în cauză, Ari-Pekka Sirvio, conştientizînd faptul că ceea ce i s-a întîmplat a fost ceva bizar şi extrem de rar. E vorba despre a doua agresiune suferită de jurnalişti în Finlanda, raportată în ultimii trei ani de către Mapping Media Freedom, Index on Censorship. Conform aceluiaşi raport, Marea Britanie a avut 50 de cazuri, iar Italia, 100.

De mai bine de 50 de ani, Finlanda e cunoscută drept o utopie pentru jurnalişti. Conform rapoartelor emise de Freedom House, această ţară nord-europeană are o piaţă media diversă, legi bune, guvern transparent şi jurnalişti independenţi. Reporteri fără Frontiere (RFF), cel mai important studiu în domeniul jurnalismului, a poziţionat, într-un top care include 180 de ţări, Finlanda pe primul loc, din 2010. Libertatea presei în Finlanda e garantată de Constituţie şi de numeroasele legi. În 1919, finlandezii au adoptat o lege care protejează dreptul la „publicarea informaţiei fără permisiunea cuiva“.

Finlandezii sînt de părere că toate documentele oficiale trebuie să fie publice, „dacă nu e specificat alt statut“. Anul acesta, Finlanda marchează 250 de ani de la prima lege a libertăţii accesului la informaţie – iniţiatorul fiind politicianul finlandez Anders Chydenius.

Procedurile de a accesa informaţiile în Finlanda sînt simple, de aceea atît publicul, cît şi instituţiile le respectă în mod egal. „Ca fotojurnalist, n-am de-a face cu multe probleme; avem o ierarhie corectă, nu multă birocraţie, acces uşor oriunde, putem întîlni oamenii pe care vrem să-i întîlnim, fără să pierdem timp cu scrisori oficiale sau ştampile“ – spune Sami Kero, fotojurnalist la Helsingin Sanomat.

Corupţia în Finlanda nu e chiar un subiect şi, conform raportului de anul trecut al Transparency International’s Index of Corruption Perception, un procent mare al finlandezilor sînt de părere că politicienii şi autorităţile îşi fac treaba responsabil şi transparent. Bineînţeles, asta nu înseamnă că nu există corupţie. Totuşi, în cazurile în care instituţiile nu eliberează informaţiile solicitate, jurnaliştii şi cetăţenii pot să apeleze la instanţă – spune jurnalistul Jukka Hiiro. „Şi, de obicei, guvernul pierde procesul.“ Hiiro subliniază faptul că în Finlanda legile accesului la informaţie sînt un mecanism important pentru a clădi încrederea publicului în sistemul de stat.

Directorul Asociaţiei Jurnaliştilor din Finlanda, Petri Savolainen, crede că în zilele noastre nu e suficient ca guvernul să faciliteze accesul la informaţii pe bază de cerere, dar că aceste informaţii trebuie să fie accesibile oricum. Savolainen menţionează, de altfel, că legea finlandeză pentru transparenţa activităţilor guvernamentale susţine că informaţiile de importanţă vitală pentru public trebuie să existe în biblioteci publice şi în bazele de date publice. „În timp ce libertatea de exprimare asigură faptul că oricine are dreptul să publice şi să primească informaţii, principiul transparenţei guvernamentale asigură accesul la documentele oficiale“ – spune Savolainen, liderul unei asociaţii cu mai mult de 15.000 de membri, dintre care mai mult de 90% sînt jurnalişti finlandezi.

Jurnaliştii străini care locuiesc în Finlanda pot accesa website-ul Ministerului pentru Afaceri Externe, unde găsesc multe informaţii utile – de la instituţii şi structuri ale statului la mijloace de transport şi locuri care au WiFi gratuit în Helsinki. Centrul de presă internaţio­nală al ministerului le oferă jurnaliştilor posibilitatea să-şi folosească echipamentele şi le stă la dispoziţie pentru a le aranja întîlniri şi interviuri. Nu numai că finlandezii susţin din plin accesul liber la informaţii, dar sînt şi foarte atenţi la acurateţea informaţiilor publicate. Dacă o informaţie publicată se dovedeşte a fi falsă, legea prevede să publici acest fapt – ceea ce a constituit baza legală pentru înfiinţarea unui consiliu pentru monitorizarea mass-media. Conform cercetătorilor de la Press Freedom Now, acest consiliu a reuşit să pună un echilibru între dreptul de a informa şi dreptul de a corecta, unul dintre ingredientele de succes în soluţia finlandeză.

Avînd în vedere toţi aceşti factori, decizia UNESCO de a organiza Ziua Internaţională a Libertăţii Presei la Helsinki, între 2 şi 4 mai, nu a surprins pe nimeni. La eveniment au fost prezentate bunele practici în ceea ce priveşte presa în Finlanda, alături de situaţia jurnaliştilor din mai multe ţări: în multe dintre acestea, condiţiile din Finlanda păreau un vis de neatins.

„Cred că «privilegiat» nu e un cuvînt adecvat pentru a descrie ce simt – e ca şi cum ai întreba pe cineva dacă se simte privilegiat că nu e lovit în propria casă“ – crede Kero. Colegul său Hiiro completează: „Cred că fiecare ţară ar trebui să beneficieze de aceste condiţii. Libertatea de expresie într-un mediu eliberat de corupţie este o cheie pentru principiile jurnalismului. N-ar trebui să fie un soi de utopie sau de excepţie“.

traducere de Stela GIURGEANU

Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentruCentrul Europeande Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.

Foto: Jon S, Flickr