Povești care schimbă lumea

27 noiembrie 2019   Societate

„Într-o bună dimineață, cînd Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gînganie înspăimîntătoare.“ Este una dintre cele mai inedite și tulburătoare fraze de început din literatură. În nuvela „Metamorfoza“, Franz Kafka ne spune povestea unui comis-voiajor transformat peste noapte într-un gîndac de mărime umană, a cărui primă grijă este că va întîrzia la serviciu. Cauzele acestei transformări nu sînt importante pentru firul narativ. El brodează mai degrabă în jurul dezumanizării, însingurării și respingerii.

Lumea din jur este într-o continuă mișcare. Tehnologiile, media, inte­rac­țiunile dintre oameni s-au schimbat atît de mult încît ajung să ne condiționeze, să ne strîngă într-un cocon din care e nevoie să ieșim la lumină. Metamorphosis a fost tema evenimentului TEDx Bucharest de anul acesta. Ea a adunat pe scenă personaje puternice care au oferit, prin propriile lor povești uluitoare de viață, dovezi că cele mai grele situații sînt și cele care determină schimbarea – o schimbare văzută, mai degrabă, ca transformare.

Scenele din întreaga lume, indiferent că e vorba de TEDx sau de cele ale munților de peste 8.000 m, ar trebui să servească la a face cunoscute cauze care depășesc granițele propriului ego, dar care, în același timp, ne privesc pe toți, așa interconectați cum sîntem, fie că ne place sau nu. E lecția pe care a învățat-o foarte bine alpinistul Alex Găvan, cel care a fost invitat și la prima ediție TEDx Bucharest, acum zece ani. Anul acesta, Alex a reușit performanța unui discurs întreg în care să nu fie vorba nici un moment despre reușitele proprii. Probabil, de pe cei șapte optmiari pe care i-a urcat fără oxigen suplimentar și de unde se poate atinge cerul cu mîna, planeta întreagă se vede mai clar.

Alex a vorbit însă despre asprete, un pește cu o vechime de 65 de milioane de ani. A fost, practic, contemporanul ultimilor dinozauri, iar acum mai există, în lume, doar între șapte și zece exemplare, toate pe o porțiune de un kilometru din rîul Vîlsan, în Munții Făgăraș. Este un monument al naturii care își trăiește ultimele clipe pe Pămînt, la fel ca multe alte specii, ca o consecință a felului în care consumăm resursele planetei, depășindu-i posibilitatea de regenerare. Povestea acestui pește este, de fapt, povestea noastră, a tuturor. Salvîndu-l pe el, salvînd planeta, ne salvăm pe noi înșine. Și important este să înțelegem, spune Alex, că nu sîntem proprietarii planetei, ci cel mult niște custozi care, în mod responsabil, ar trebui să ia de la natură doar atît cît au cu adevărat nevoie.

Cea mai intimă conectare a noastră cu natura este, de fapt, hrana. Autor al unui „ghid al mîncatului conștient“, Charles Michel încearcă să conecteze gastronomia cu arta, cu psihologia și comunitățile de pretutindeni, să ne determine să ne schimbăm ritualurile privind mîncarea. O treime din hrana produsă în prezent se risipește. Am uitat să fim recunoscători pentru ea, să o savurăm, să n-o consumăm pe negîndite. A mînca este, după Michel, un act politic: votăm cu banii noștri, prin maniera în care alegem să îi cheltuim.

Dincolo de schimbarea felului în care ne raportăm la mediu, la natură, rămîne modalitatea în care reușim să transformăm adversitatea în oportunitate. Pe Cristophe Debard, amputarea unui picior la vîrsta de 13 ani, conștientizarea faptului că e diferit și teama de a fi respins l-au determinat să caute un sens al vieții, dincolo de suferință, o lecție, dincolo de lucrurile rele. S-a implicat în fabricarea unor proteze estetice accesibile și, în prezent, conduce un adevărat laborator dedicat inovațiilor, care vine în ajutorul persoanelor cu dizabilități. Consideră că boala care l-a lăsat fără un picior atît de devreme a fost cel mai bun lucru care i s-a întîmplat, pentru că l-a obligat să se gîndească la ceva mai mare decît el însuși și să conștientizeze că a fi diferit poate constitui o șansă de a face altfel lucrurile.

S-a discutat mult despre felul în care tehnologia a ajuns acum mult mai importantă decît era prevăzut: ne schimbă maniera în care vedem lumea și ne poate chiar genera valori noi. Olya Kudina, specialist în etica tehnologiei, a definit libertatea ca fiind, în prezent, folosirea tehnologiei într-un mod conștient, alegînd ce e mai bine pentru fiecare. Dacă Internetul promitea inițial rămînerea în memoria colectivă pentru totdeauna, acum protecția datelor personale militează pentru dreptul de a fi uitat. Refael Bitton de la Google a vorbit despre felul în care companiile online pun la punct strategii pentru a crea adevărate „relații pe termen lung“ cu utilizatorii, analizînd cu precizie datele despre ei, încercînd să le genereze emoții care să fie, ulterior, transformate în acțiune.

Trăim într-o eră în care, potrivit studiilor, peste jumătate dintre oameni ar renunța mai degrabă la a ieși la masă în oraș un an întreg decît la telefonul mobil, dacă ar fi să aleagă. În care ne verificăm telefonul, în medie, de 74 de ori pe zi, iar cei născuți în acest mileniu chiar de 300 de ori. Este „era validării“, așa cum o numește Alex Coteț, regizor, scenarist și unul dintre cei mai vechi youtuber-i din România. Ne întrebăm în fiecare zi ce am putea spune ca să părem importanți, ca să primim atenție, concurăm cu ceilalți pentru a rămîne în joc, nu mai vrem să auzim nimic din ce nu este despre noi. Practic, sîntem 7,7 miliarde de brand managers care vorbesc doar despre ei înșiși. Conținutul și-a pierdut valoarea economică și pe cea informațională, este menit doar să valideze. Sfatul lui? Să încercăm să avem o informație, ceva de împărtășit, de arătat lumii, dar să ne antrenăm să o păstrăm doar pentru noi. Măcar o săptămînă.

Frica este principalul inamic al metamorfozei. Pe scena TEDx Bucharest, frica a fost adusă în lumina reflectoarelor de oameni care, într-un anumit punct din viața lor, au înțeles că puterea vine din capacitatea de a-ți recunoaște căderile. Din a găsi resurse pentru a face un pas înapoi și a reflecta asupra direcției în care te îndrepți. Trei sînt întrebările la care trebuie să cauți răspunsuri, e de părere Annastiina Hintsa, un antreprenor care s-a confruntat din plin cu presiunea competiției și a așteptărilor celor din jur. Cine ești? Ce vrei? Ce poți controla? Secretul e să optimizezi, în loc să maximizezi, să faci zi de zi foarte atent lucrurile mărunte, pentru a avea o viață mai bună, iar o viață mai bună duce întotdeauna la performanțe mai bune.

Mihai Toader-Pasti este unul dintre cei care nu au încetat nici un moment să viseze, să creadă că transformarea este posibilă chiar dacă eșuezi de foarte multe ori. De fapt, că metamorfoza nici nu s-ar putea întîmpla fără durere, una care te eliberează cu adevărat. Construiește prototipuri de locuințe sustenabile, cu design inteligent, și a contribuit la schimbarea legii prin care românilor li se permite să fie producători de energie, captată cu panouri solare. I s-a spus că această schimbare de lege va dura douăzeci de ani, dar a reușit în trei pentru că nu s-a oprit la primul „nu“. Crede că în școală am fost învățați să ne gîndim la răspunsuri, nu la întrebări, dar că întrebările grele sînt cele care dau răspunsurile ce contează cu adevărat. Altfel spus, dacă stai mereu pe scaunul din dreapta, nu mai înveți să conduci niciodată.

Jeffrey Eggers, fost militar în For­țele Navale Americane și unul dintre apro­piații președintelui Barack Obama la Casa Albă, a încercat să redefinească noțiunea de leader de succes. A conduce eficient nu înseamnă a fi neapărat puternic, ci, mai degrabă, a ști să fii umil. Cei mai buni conducători găsesc echilibrul între încrederea în sine și acceptarea propriilor slăbiciuni. O reprezentare perfectă a acestei balanțe este statuia lui Abraham Lincoln din Washington D.C.: degetele unei mîini sînt strînse în pumn, iar celelalte sînt relaxate – forță și delicatețe, în același timp.

Jurnalistul Alex Dima a vorbit despre metamorfoza unei țări ca întreg. Despre spargerea barierelor imaginare între noi și cei care au nevoie de noi și despre felul în care altruismul devine o formă de egoism: ajutîndu-i pe alții, ne facem nouă un bine, pînă la urmă, situație în care e chiar indicat să fim egoiști. Schimbarea de mentalitate a oamenilor duce întotdeauna la o schimbare de comportament. Sau, cum spunea Alex Găvan la început, acțiunile noastre sînt cele care ne definesc, pînă la urmă.

Metamorphosis a pornit de la drama gîndacului lui Kafka și a oferit, prin exemplele unor oameni care cred că inovația vine din individualitate și că tocmai punctele tale slabe te fac empatic, arme de luptă împotriva dezumanizării, însingurării și respingerii. Nu este nevoie să ți se întîmple o tragedie pentru a avea curajul de a-ți schimba viața, de a găsi un mediu în care lucrurile pe care le faci cu plăcere să fie apreciate. Progresul nu poate fi liniar și nu trebuie să te temi să ceri ajutor. Ca fapt divers, doar 8% dintre oameni își transpun cu adevărat în practică hotărîrile pe care le iau de cîte ori începe un nou an. Pentru restul, se întîmplă, pur și simplu...viața, dar povestea fiecăruia este importantă și ar trebui ascultată cu grijă. Așa începe metamorfoza, spunînd povești și schimbînd puncte de vedere. Folosind cuvintele pentru a crea legături, nu pentru a ridica bariere.

Foto: FotografulTAU|www.fotografultau.ro (sus), TEDx Bucharest Team (jos)

Mai multe