„Poate fi moralmente justificat să porneşti un război“ – interviu cu Jeff McMAHAN

Jeff McMahan este profesor de filozofie morală la Universitatea din Oxford și unul dintre cei mai importanți specialiști în etica războiului. Printre cele mai cunoscute cărți ale sale se află The Ethics of Killing: Problems at the Margins of Life (2002) și Killing in War (2009). Este invitat adesea de New York Times să scrie articole de analiză privind războiul drept, tortura și dreptul de a deține arme. Jeff McMahan a fost în România în decembrie 2015 la invitația Centrului de Cercetare în Etică Aplicată al Facultății de Filozofie, Universitatea București.

Michael Walzer susține că argumentele și judecățile morale pe care le folosim atunci cînd discutăm despre război indică o realitate morală a războiului. Credeți că acest argument este suficient pentru a trage concluzia că războiul nu este ceva în afara sferei moralității?

Nu cred că războiul se află în sfera moralității doar pentru că noi vorbim despre el în felul acesta. Se află în sfera moralității pentru că presupune forme de comportament care pun întrebarea justificării morale. Dacă crezi, în mod normal, că este moralmente greșit să ucizi oameni în afara contextului războiului, dar crezi, de asemenea, că există anumite cazuri în care poate fi permisibil să ucizi (de exemplu, cei mai mulți oameni cred că uciderea în scopul autoapărării este permisibilă și justificabilă moral) și că poate fi moralmente necesar ca o terță parte să salveze o victimă nevinovată de un ucigaș nedrept – atunci aceleași lucruri se aplică în contextul unui război. Mai precis, poate fi moralmente justificat și uneori necesar să pornești un război, iar anumite acțiuni pot fi moralmente necesare în război, însă pentru că războiul presupune să omori oameni, întrebarea justificării morale este una deosebit de importantă. Și să spui că este nepermis să ucizi în afara războiului, dar că, de îndată ce cineva pornește un război, moralitatea nu se mai aplică nu are deloc sens din punctul meu de vedere. Nu cred că războiul este în vreun fel diferit față de oricare altă sferă a vieții, sînt oameni care interacționează cu alți oameni și o justificare morală este întotdeauna necesară pentru vătămarea sau uciderea altei persoane.

Există vreun cadru de analiză, sau orice tip de justificare, prin care să putem spune că războiul purtat acum de organizația Statul Islamic (ISIS) este unul drept?

Nu. Membrii organizației Statului Islamic au un set de principii, un mod de a înțelege documentele islamice relevante precum Coranul, și e posibil ca ei să poată susține în mod plauzibil că decapitarea oamenilor, capturarea orașelor și aducerea în stare de sclavie a femeilor sînt în deplină concordanță cu principiile teoriei islamice a războiului permisibil, și se poate să fie chiar adevărat. Dar acele principii sînt false. Principiul care spune că trebuie să decapitezi pe cineva care obișnuia să accepte islamul sunnit și acum nu mai face asta este un principiu fals. Nu este adevărat că e justificabil sau necesar moral să tai capul cuiva pentru că a încetat să creadă în vreo doctrină religioasă.

Organizațiile teroriste nu urmează aceleași reguli ca statele democratice din Vest, nu se preocupă de noțiuni pre­cum tratamentul drept al prizonierilor sau victime colaterale, ci luptă „murdar“. Sînt statele din Vest dezavantajate în situația aceasta, pentru că sînt constrînse în acțiunile lor de anumite principii?

Da, cred că sînt dezavantajate, dar nu există altă cale. Cred că moralitatea este ceea ce este și că uneori persoane imorale pot face în așa fel încît cei morali să nu poată întreprinde acțiuni care în alte circumstanțe ar fi permise. De exemplu, dacă cineva face ceva greșit și folosește oameni nevinovați pe post de scuturi pentru a nu putea fi oprit fără ca aceștia să fie omorîți, în acest caz ar fi greșit ca alți oameni să intervină pentru a opri acest individ imoral. Pentru că acesta a făcut în așa fel încît să nu poată fi oprit fără să moară oameni nevinovați, și asta se poate să nu fie permisibil. Depinde de mize. Dacă doar am de gînd să jefuiesc un magazin, să iau bani, și tu mă poți opri doar împușcînd și omorînd doi oameni nevinovați, atunci trebuie să mă lași să jefuiesc magazinul.

Avînd în vedere dificultățile unui război terestru împotriva unei organizații teroriste, credeți că soluția pentru Statul Islamic este una militară sau o abordare centrată pe tăierea fondurilor și a alianțelor profitabile ar avea mai mult succes?

Nu există nici un motiv pentru care nu pot fi încercate simultan ambele metode, de tăiere a sprijinului financiar pentru organizația Statul Islamic și demararea de operațiuni militare împotriva lui. În acest moment, luptătorii Statului Islamic locuiesc în orașe din Irak și Siria pe care le-au cucerit, pot trăi ușor de pe urma populației locale, nu există lipsuri de alimente sau alte elemente pentru subzistență, așa că pot rămîne acolo pentru o perioadă nelimitată, și atîta timp cît rămîn acolo și controlează populația, pot susține că ei controlează teritorii, iar aceasta e suficient, conform acestei interpretări a textelor islamice relevante, pentru a exista un califat. Au un calif, care se trage din oamenii potriviți, și controlează niște teritorii – aceasta, potrivit lor, este suficient pentru un califat. Și atîta timp cît există un califat, ei susțin că toți musulmanii din lume sînt obligați moral să se ducă și să susțină califatul și să facă ce le spune acesta. Pe de altă parte, dacă pierd controlul orașelor, astfel încît să nu mai controleze nici un teritoriu, atunci nu mai au califat și califul nu mai poate poate avea cereri. Nu poți avea un calif fără un califat și nici un califat fără teritoriu. Cred că este foarte important să trimitem soldați, nu doar avioane, pentru a-i găsi pe acești indivizi și pentru a-i alunga din orașe. Nu sînt mulți, doar că sînt foarte puternici înăuntrul orașelor, controlează armele și îi terorizează pe toți pînă la supunere.

În aceste condiții, de ce credeți că SUA și toți ceilalți, de altfel, ezită să trimită trupe terestre în Siria?

În parte pentru că multe țări au trecut printr-o istorie recentă de disensiune și opoziție domestică față de alte războaie care au avut loc în Orientul Mijlociu și care nu au fost războaie drepte, precum războiul american în Irak, care e una din condițiile pentru existența de acum a califatului. Cred că avem organizația Statul Islamic din cauza războiului din Irak, așa că oamenii din Vest sînt în mod deosebit sceptici în privința motivelor și abilităților statelor occidentale de a aborda eficient Statul Islamic. Au de asemenea o aversiune pentru a trimite din ce în ce mai mulți copii de-ai lor în această regiune ca să moară și mai este ceva, un element care nu cred că este prezent în mod semnificativ în mințile oamenilor din Vest, dar de care, probabil, mulți lideri occidentali sînt conștienți, și anume că Statul Islamic are o viziune asupra universului și asupra viitorului care include profeții despre reapariția cruciaților în mai multe locuri unde se vor purta lupte. Au această viziune asupra viitoarei direcții a lumii și cumva reapariția forțelor occidentale în noul califat „confirmă“ profețiile și ar putea fi o sursă de inspirație pentru Statul Islamic, mai degrabă decît distructiv. Așadar cred că trupele principale din Siria și Irak ar trebui să provină nu din ceea ce ei consideră „popoare de cruciați“, ci din localnici, cum ar fi Peshmerga, musulmani șiiți, kurzi, alți sunniți ș.a.m.d.

Soldatul moral – există așa ceva?

Da, cred că este complet posibil. Un soldat moral este unul care deliberează atent asupra moralității războiului, se gîndește cînd un război este drept și cînd este nedrept și la ce este permisibil să facă în timpul războiul și ce nu este, luptă de bunăvoie în războaie care sînt drepte, în moduri care respectă drepturile celorlalți oameni și refuză să lupte în războaie nedrepte. Apare aici marea întrebare: cum ar trebui acest soldat să determine care războaie sînt drepte și care nu sînt drepte, cînd pînă și filozofi care se gîndesc la asta tot timpul nu se pot pune de acord? Dar convingerea mea este că deseori e destul de ușor să determini cînd un război este nedrept și soldatul moral nu va lupta într-un asemenea război, va încerca să prevină începerea lui și va lupta cu curaj și în mod discriminant și proporțional în războaie care sînt drepte.

a consemnat Simona GHEORGHIU

Simona Gheorghiu este doctorandă în etica războiului la Facultatea de Filozofie, Universitatea București.