Piaţa Obor – repovestită corect politic

4 octombrie 2017   Societate

Textul de mai jos este un pamflet (și, desigur, trebuie tratat ca atare). Am încercat să fac un exercițiu de „corectitudine politică“ și să descriu Piața Obor – unul dintre cele mai colorate și pitorești locuri din București, despre care am scris „pe bune“ în nenumărate rînduri – și din această perspectivă. De ce am făcut asta? Din amuzament și din curiozitate de scriitor. Am vrut să demonstrez cum un astfel de limbaj („de lemn“ sau „de manual“, care alunecă în clișee și parțial îmi amintește de articolele din ziarul Scînteia) poate distruge autenticitatea, literatura și, uneori, spiritul. Sîntem diferiți, trebuie să ne acceptăm diferențele și să scriem despre ele fără să folosim cuvinte și formule create în mod artificial.

A venit toamna și în Piața Obor, anotimpul belșugului, deși, precum se știe, toate anotimpurile sînt la fel de frumoase și de îmbelșugate. Fermierii și micii producătorii locali au cules roadele pămîntului. (Nu-i putem nu mi țărani de teamă să nu sune peiorativ, ca n bancul cu „Pe cine faci tu, bă, țăran?“.) Cumpărătorii de ambele sexe, de vîrste și de etnii diferite mișună printre tarabe. La intrarea în piață, chiar vizavi de Primărie, niște cetățeni de etnie romă te îmbie și cu țigări din străinătate. Sînt cei mai vechi comercianți din Piața Obor (cea de după 1990), care trăiesc în pace și bună înțelegere cu angajații Primăriei. Aceștia mai vin uneori în control doar ca să constate că lucrurile sînt în ordine. Alături de ei, o persoană de sex feminin, de vîrsta a treia, o mică producătoare de usturoi, își vinde marfa pe bordură. Aceiași angajați aflați în control o sfătuiesc cu blîndețe că ar poate ar fi mai bine să meargă acasă și să se odihnească după o vară întreagă de muncă.

În hala nouă, crescătorii de animale își expun carnea și cîrnații, dar și pîinea de casă și zacusca, pentru a nu-i jigni cumva pe cumpărătorii vegetarieni. În hala veche, niște cetățeni de origine asiatică servesc mîncare specifică neamului lor. Mica afacere de familie are succes. În hala de pește, cetățeni de etnie lipovenească își primesc clienții euforici și îmbujorați la față, sînt bucuroși că le pot oferi pește de cea mai bună calitate. Cetățenii de etnie maghiară prepară mult-îndrăgitul lor cozonac ardelenesc.

În piață poți observa cel mai bine diversitatea. De pildă, unitatea familială cea mai des întîlnită, alcătuită din mamă, tată și copii, dar și unitățile familiale alcătuite din mamă, bunică și copii, mamă, a doua mamă și copii, uneori și cea alcătuită din tată, un posibil al doilea tată, dar fără copii, care stau împreună la o masă și beau cîte un pahar cu bere. Persoanele de sex feminin de obicei cară sacoșele cu produse, pentru că le face lor plăcere să ducă acasă roadele pămîntului cu grijă și în siguranță, în vreme ce însoțitorii lor de sex masculin admiră din priviri alte persoane de sex feminin, cu sau fără însoțitori. Apoi întorc privirea și după persoanele de sex masculin, ca să nu discrimineze pe nimeni. Persoanele de vîrsta a treia, indiferent de sex, își numără banii din portofel, nu pentru că n-ar avea posibilități financiare, poate că doar și-au uitat cardul acasă. Cîteva persoane cu dizabilități împrumută bani pe termen lung sau nelimitat de la alți cetățeni.

Cel mai animat loc din piață este bufetul unde se servesc mititei, băuturi alcoolice și nealcoolice. Spre bufet ne îndreptăm și noi pentru a lua pulsul pieții. La masa alăturată, un cetățean de etnie romă cu vizibile calități de lider le povestește experiența sa de viață altor cetățeni care îl însoțesc. Le vorbește despre cîștigurile financiare însemnate pe care le-a obținut în ultima perioadă, este clar un exemplu de succes, pentru că ceilalți cetățeni rîd și închină paharele în cinstea lui. Cu toții vorbesc apoi despre bunăstare și își fac strategii de marketing pe termen lung, apoi discută despre posibile extinderi ale afacerii lor în Germania. Din cîte înțeleg, este vorba despre industria auto. La o altă masă, niște cetățeni de sex masculin de vîrsta a doua înspre a treia poară o conversație animată despre tinerețea lor, cînd erau, de fapt, la fel de capabili din punct de vedere fizic și psihic. Unul dintre ei își amintește cu nostalgie și duioșie despre o persoană de sex feminin care practica prostituția. Consemnez aici o replică, ușor modificată: „Mai ții minte, purtătorule de testicule, cînd i-am oferit bani persoanei respective de sex feminin ca să fiți fericiți împreună?“ O tînără familie alcătuită din mamă, tată și doi copii își ia masa de prînz. Copiii primesc mititei și suc de mere bio cumpărat din piață. Copiii au chef de joacă, dar mai întîi trebuie hrăniți. În timp ce mama împarte la toți produsele de tip mic, discută cu tatăl despre bugetul familiei. Tatăl nu pare foarte încîntat de această conversație pe teme economice, poate nu este momentul potrivit la masa de prînz pe care o iau în oraș, așa că la un moment dat are o altă replică pe care din nou n-o pot reproduce exact, dar care s-ar traduce cam așa: „Te rog să nu-mi mai vorbești acum, draga mea parteneră de viață, introduce-mi aș penisul!“ Mama înțelege, în sfîrșit, că nu e momentul pentru strategii familiale pe termen lung și tace zîmbind înțelept. Între timp, apar cîteva cetățene de etnie romă, ușor supraponderale și îmbrăcate tra­dițional, care își oferă serviciile în ceea ce privește prezicerea viitorul. Da, viitorul este important pentru noi toți, cei care ne bucurăm acum de Piața Obor și de roadele pămîntului. Din păcate, nimeni nu apelează la serviciile lor, ba unii chiar se feresc de ele, aș cataloga asta ca o lipsă totală de respect, ba chiar ca o mică dovadă de rasism. Din păcate, rasismul este prezent peste tot, chiar și în Piața Obor, patria diversității!

Se lasă seara și cetățenii orașului se îndreaptă spre casele lor. Și la bufetul pieții se apropie ora închiderii. Cetățeanul care se ocupă cu curățenia se clatină un pic în timp ce își face treaba, bănuim că este obosit după o zi productivă de muncă. La spartul tîrgului, vedem și cîțiva cetățeni de sex masculin care par foarte fericiți, probabil că le-a mers bine toată ziua și au încheiat afaceri bune. Unul dintre ei chiar cîntă de fericire, se apropie de masa noastră și ne roagă să-i oferim o bere, în semn de prietenie. Aflăm, însă, că este o persoană adultă fără adăpost, cu posibilități financiare reduse și că își petrece nopțile în părculețul din apropiere. Hainele lui au împrumutat mirosul mediului în care își desfășoară activitatea, însă nu încercăm să-l îndepărtăm, ca să nu cumva să-l discriminăm. În fond, în viața asta trebuie să acceptăm atît mirosurile plăcute, cît mai ales pe cele neplăcute, pentru că toți sîntem oameni și sîntem egali. Nu trebuie să ne considerăm diferiți pentru că avem o casă și alții n-au, dimpotrivă, ar trebui să lăsăm ușile larg deschise pentru ca persoanele defavorizate să vină și să locuiască cu noi. Iată însă că proprietarul bufetului alege calea presărată cu spini a discriminării și alungă persoana adultă fără adăpost, înainte de a-și termina berea oferită de noi.

Ne strîngem și noi plasele cu roadele pămîntului și ne îndreptăm spre casă. Persoana de sex masculin se oferă să care sacoșele, iar eu, persoana de sex feminin din unitatea noastră familială, mă simt prost pentru că sînt pusă într-o situație de inferioritate, însă accept, împotriva voinței mele. Am avut parte de încă o zi plină de diversitate în Piața Obor! De altfel, diversitatea e peste tot în jurul nostru. În cartierul nostru multicultural, cetățenii ascultă seara un gen educativ de muzică care îi învață cum să se descurce în viață, în afaceri, cu persoanele de sex feminin, dar mai ales cu persoanele care vor să-i discrimineze și pe care ei le numesc „dușmani“. Gunoaiele se lasă cu grijă și atenție în fața porții, în speranța că angajații de la salubritate își vor face datoria și le vor ridica. Iar copiii de etnie romă de pe strada Episcop Radu ne cer „taxă de trecere“, un leu… rîdem și le apreciem creativitatea, cîtă imaginație pot să aibă uneori copiii!

Foto: adevarul.ro

Mai multe