Peștera Cristalelor Gigantice din Mexic este Frumoasă, dar Mortală
Gipsul: De la materie primă pentru construcții uscate la cristale gigantice în peștera Naica.


Gipsul este un ingredient esențial în construcțiile uscate și este adesea adăugat în apa folosită pentru prepararea berilor deschise la culoare. Oamenii folosesc acest mineral de mii de ani. Însă, la începutul secolului XXI, lumea a redescoperit fascinația pentru el când mineri au găsit cristale incredibil de mari — de fapt coloane masive de gips. Aceste cristale sunt ascunse la o adâncime de 300 de metri sub muntele Sierra de Naica, în Chihuahua, Mexic. Ancorate de pereții și podeaua unei peșteri extrem de fierbinți, cristalele au crescut neîntrerupt timp de cel puțin jumătate de milion de ani. Multe dintre ele sunt atât de lungi și late încât pot fi traversate și chiar seamănă cu o cetate demnă de Superman. Totuși, nu vă faceți planuri să vizitați peștera prea curând — accesul la aceste minuni cristaline este aproape imposibil acum. Și probabil că e bine așa, pentru că, în ciuda splendorii sale, Peștera Cristalelor Gigantice este o capcană mortală.
Condiții ideale pentru creștere
Faliile regionale trec exact pe sub muntele Sierra de Naica. Acum aproximativ 26 de milioane de ani, magma a început să urce spre suprafața Pământului prin aceste falii. Acest proces a dus la formarea muntelui, dar și la formarea cristalelor gigantice. Peștera Cristalelor Gigantice este o cavitate în formă de U în calcarul de sub Sierra de Naica. Cu o lungime de aproximativ 30 de metri și o lățime de 10 metri, ea a fost plină cu ape subterane timp de zeci de mii de ani. Apa a fost împinsă în sus în peșteră de o cameră magmatică aflată mai adânc în interiorul Pământului. Această apă conținea mineralul anhidrit. La temperaturi peste 58 grade Celsius, anhidritul rămâne stabil. Însă, la temperaturi mai scăzute, mineralul se dizolvă și apoi se transformă în gips. Magma de sub peșteră menținea apa fierbinte, dar la un moment dat temperatura a scăzut sub 58 de grade. Atunci, anhidritul a început să se descompună, umplând apa cu calciu și sulfați. Aceste particule s-au transformat treptat într-un tip de gips cunoscut sub numele de selenit. Cristalele albe de selenit au început să invadeze peștera. Deoarece cristalele au rămas sub apă și temperatura apei s-a menținut aproape de 58 de grade Celsius, acestea au continuat să crească neîntrerupt. Desigur, cristalele nu au devenit gigante peste noapte. Conform unui studiu din 2011, în condițiile din peșteră, ar fi fost necesare între 500.000 și 900.000 de ani pentru formarea unui cristal de selenit cu diametrul de 1 metru. Cu toate acestea, multe dintre cristale au ajuns la dimensiuni impresionante – unele având lungimi între 4 și 6 metri, iar cele mai mari ating până la 11 metri în lungime și 1 metru grosime.


Teren Periculos
În 1794, căutători de aur au descoperit argint în muntele Sierra de Naica. Curând după aceea, au fost găsite și zăcăminte de plumb, zinc și aur, iar către mijlocul secolului al XIX-lea au început primele exploatări miniere. În 1910, compania minieră Peñoles a descoperit o peșteră numită „Peștera Săbiilor” la o adâncime de 120 de metri. Aceasta era acoperită cu cristale de selenit, dar mult mai mici – cele mai lungi ajungeau până la 2,5 metri.
Peștera cu cristale gigantice a fost descoperită abia în anul 2000. Apa a fost pompată de compania minieră înainte ca cineva să realizeze că peștera este plină cu coloane enorme de selenit. Minerii Juan și Pedro Sánchez au fost primii oameni care au văzut aceste cristale.
Curând a devenit clar că peștera este extrem de neprielnică. Temperatura aerului ajungea până la 47 de grade Celsius, iar umiditatea era aproape de 100%. Umiditatea este atât de mare încât, dacă cineva stă prea mult timp, lichidul se poate condensa în plămâni, ceea ce este fatal.
Epoca Cercetărilor
Inițial, cercetătorii puteau petrece doar 10 minute în peșteră din cauza condițiilor periculoase. Dar cu ajutorul unor costume de răcire special concepute, oamenii de știință au reușit să-și prelungească vizitele între 15 și 60 de minute. În 2008 și 2009, directoarea Institutului de Astrobiologie al NASA a vizitat peștera și a descoperit forme microbiene de viață prinse în bule de aer din interiorul cristalelor. Acești microbi ar fi putut fi în stare latentă timp de 50.000 de ani. Pomparea apei din peșteră a fost un adevărat dar pentru comunitatea științifică, dar poate o veste proastă pentru cristalele în sine. În 2017, compania minieră a oprit pomparea și a permis apei să revină în peșteră. Totuși, cristalele au fost expuse la aer aproape două decenii, ceea ce ar putea fi afectat structura lor. Acum, când apa a revenit, aceste cristale de altă lume ar putea continua să crească.
Cristalele și Proprietățile Lor Energetice Mulți oameni cred că selenitul are puternice proprietăți energetice. Este des folosit în meditație, pentru curățarea energiilor negative și pentru amplificarea intuiției. Cristalele de selenit sunt disponibile în diverse forme, fiind utile atât pentru lucrul energetic, cât și ca elemente decorative – alături de o mare varietate de pietre prețioase și semiprețioase.
Curiozități
Cel mai mare cristal: În peșteră există cristale de selenit cu lungimea de până la 11 metri și grosimea de 1 metru. Cel mai mare cristal descoperit are 12 metri lungime, 4 metri grosime și cântărește 55 de tone.
Se poate vizita peștera? Nu, turiștii nu au acces în peșteră din cauza condițiilor extreme. Chiar și cercetătorii au nevoie de echipamente speciale și autorizație.
De ce este periculoasă? Temperaturile ating până la 58°C, iar umiditatea este aproape 100 %. O ședere prelungită poate provoca condens în plămâni. Peștera Cristalelor Gigantice din Naica este una dintre cele mai unice minuni naturale ale planetei noastre. Deși nu o putem vizita, cristalele pe care le ascunde continuă să inspire oameni de știință și pasionați din întreaga lume. Dacă vrei să aduci o parte din magia selenitului în viața ta, caută mostre autentice și naturale care să te conecteze cu această energie deosebită.