Perspective
Nici nu mai știu de cînd stau în poziția asta. Piciorul îndoit sub mine a amorțit de-a binelea, e mort-mort ca un obiect străin atașat întîmplător de trup. Ar putea la fel de bine să fie o creangă uscată, la fel de nesimțitoare, ar putea să fie furtunul zimțat al aspiratorului, un odgon cu care priponești vasele uitat prin port. Mort-mort. Pun mîna pe gambă și ciupesc ușurel pielea. Senzația de corp străin e mai puternică, nu simt nimic, cineva mi-a înșurubat aici, în șold, un picior străin. Ce chestie. Sînt atentă acum la restul elementelor umane care mă compun. Celălalt picior, întins, e aici, simt cum mușchii lungi din gambe și coapse, laolaltă cu tendoanele care țin genunchiul, vibrează ușor; pesemne că am obosit stînd așa. Gîtul și umerii fac bloc comun, au înțepenit, s-au tensionat, poți să tai lemne pe ele. Ambele mîini sprijinite pe marginea ascuțită a laptop-ului au semne roșii la încheieturi ca niște semne ale unei sinucideri ratate. Îmi vine să rîd: online-ul a mai ucis un om!
Devin din ce în ce mai atentă la ce se întîmplă în jur. Niciodată nu facem asta complet, conștient. Dacă am face-o, am muri probabil din cauza bombardamentului senzorial. Aud afară piuiturile slabe ale pițigoilor care – ați observat? – devin din ce în ce mai vizibili cînd se apropie iarna. În fața cafenelei de vizavi iar s-au strîns trei-patru tipi și vorbesc. Îi aud. Unul dintre ei are un rîs enervant, ceva între o hienă tabagică și un tractor în ralanti. Cum naiba poți să scoți așa sunete, să tacă cineva și să nu-l mai amuze p-ăla. Dincolo, din bucătărie, frigiderul se tînguie ca un om, vecinii de jos au dat drumul la aerul condiționat și simt vibrația joasă în toată casa, în oase, în capul pieptului, zbîrnîim cu toții în frecvențe insesizabile, ca un OZN în parcare.
Piciorul mort începe să-și revină dureros, prin vene îmi trece acum apă minerală pișcăcioasă, furnici li se mai zice. Încetul ce încetul se estompează senzațiile, iar lumea din jur rămîne sprijinită în elementele ei de bază – masă, scaun, fotoliu – neînfricoșătoare, familiare, numai bune să le treci cu vederea. E o chestiune de context, cu cît ești într-o stare de echilibru, cu atît devii mai nesimțit, în sensul generic al cuvîntului.
Tot așa în chestiunea perspectivelor. Ceva mă tot trage în ultima vreme spre cartierul în care am copilărit, un Berceni teribil de amestecat uman, iar realitatea de acum nu se mai așază deloc pe aia de acum 30 de ani. Ușa imensă de la intrarea în fostul bloc nu e imensă. Aleea pe care ne jucam, tîrle de copii, s-a micșorat și strînge la umeri. Îmi amintesc un soi de deal imens, mai departe, spre piață, pe care obișnuiam să ne dăm iarna cu săniile. Locul era semi-interzis, căci alunecai cu sania drept în stradă (să nu te calce vreo mașină, Doamne ferește), dar cu atît mai atrăgător. Ață mergeam acolo să alunecăm vitejește cu burta pe săniile de lemn și cu picioarele în aer. L-am revăzut acum: un biet mușuroi, îl urci din doi pași. Băi, să vezi că am trăit o minciună, mă gîndesc. Te pomenești că nici cea mai grasă femeie din lume, coana Mita de la parter, nu era cea mai grasă femeie din lume. Cea care îmi astupa literalmente, fizic, trei sferturi din perspectivă atunci cînd se așeza pe banca din fața blocului, imensa coană sub greutatea căreia gemea pămîntul, balena asta primordială, e posibil să fi fost o iluzie.
Cînd am avut dreptate? Atunci sau acum? Iar dacă am dreptate acum, e oare posibil ca îngrijorările pe care le proiectez undeva în viitor să stea pe picioare de ață? Abia ăsta e un gînd liniștitor. În timp ce scriu toate astea, în colțul din dreapta sus al ecranului mă tot deranjează un pătrat cu un anunț: Ready to install updates. Remind me tomorrow, dă-te naibii. Bifez conștient opțiunea asta, iar mîine o să bifez iar Remind me tomorrow, uite așa. O să rămîn cu soft-ul învechit, îmi convine starea asta de fapt. Orice schimbare conștientă de perspectivă presupune ceva curaj, vezi și tu diferit lumea, treci cu ochii deschiși prin ea, nu ești singur, tu, buricul pămîntului. Of, bine, fie: Install.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.