Pasiune pentru castravetele murat în soare

Borcan cît de puțin, dar deschis larg la bot / 1 kg castraveți mici / sînt de crestat la capete ca să intre saramura în ei / apă cît cuprinde borcanul, cam un kil / sare o lingură-două / 4-5 căței de usturoi decojiți și tăiați în 2 / hrean tăiat in fîșii lungi / 2-3 fire de cimbru uscat / 2-3 fire de mărar uscat (cu totul) / da, 1 ardei iute / da, 1 morcov tăiat rondele. Îmi place să-i îndes în borcan și, mai ales, așteptarea. Puși în soare în zilele de august-septembrie. Să-i vezi cum se fac sub ochii tăi. Să-i simți cum se înfrîng în borcan. Se acresc. Sînt de furat din burcan pe măsură ce se fac. Ăștia nu-s castraveți de lungă durată, sînt de mizilit, de băgat în omul așteptînd. Or, omul așteptînd are limbariță, vorbă degeabă. Vorba aia lui Pann: Aideți să vorbim degeabă, / Că tot n-avem nici o treabă. / Fiindcă/ Gura nu cere chirie, / Poate vorbi orce fie. / De multe ori însă / Vorba, din vorbă în vorbă / Au ajuns și la cociorbă. / Ș-atunci vine proverbul: Vorba pe unde a ieșit / Mai bine să fi tușit. / De aceea / Cînd vrei să vorbești, la gură / Să aibi lacăt și măsură. / Adică: Vezi bîrna din ochiul tău / Și nu vorbi p-alt de rău. / Spre pildă: / Cînd vei vorbi de mucos, / Nici tu să fii urduros. / Că nu e mai urît cînd cineva / Face pe frumos că e ponevos / Și pe cel urît că e aurit. / Sau / Urît meșter a croit-o, / Rău ciocan a ciocănit-o. / Sau / Bun ciocan te-a ciocănit, / Că frumos te-a potrivit. / Și / Urît tată a avut, / Să-i semene l-a făcut. / Sau / Fă-mă, tată, ca să-ți seamăn / Ca frate cu frate geamăn. / Dar însă / A semănat crastaveți / Și au răsărit scăieți.