Păpușile vii

Sînt trei fetițe. Să aibă la vreo ­8-9-10 ani tustrele. Au apărut din stație de la Unirii și s-au grupat lîngă mine, în spațiul ăla de lîngă ușile metroului. Mi-aș fi văzut, probabil, în continuare de citit sau de răscolit telefonul ca restul călătorilor, fiecare cu fața slab luminată de ecranul dreptunghiular pe care ne rulăm Facebook-ul, WhatsApp-ul, cărțile, jocurile și ce-om mai avea pe acolo.

Dar le-am văzut mîinile ținînd bara de inox și am uitat de restul. Niște mîini normale, de copil, care încă mai păstrează puțin din grăsimuța aia de început, cu gropițe moi la baza falangelor. Doar că degetele lor fragede se terminau cu niște unghii lungi, de plastic, lipite cam anapoda. Imaginea era ușor tulburătoare, plasticul ăla ordinar, roz-lucios, la fiecare dintre ele, făcea ca mîinile lor proaspete să arate aproape trivial, ca și cum cineva ar fi greșit designul și anatomia unei păpuși menite să arate banal, ca orice păpușă ne-Barbie. M-am documentat un pic după aia și am văzut că există niște seturi de unghii colorate și sclipitoare care chiar se pot lipi pe degetele păpușilor Barbie. Habar nu aveam eu la cîtă sofisticăraie s-a ajuns.

Bănuiesc că fetițele alea erau OK, așa s-o face acum, iar eu am îmbătrînit și nu mai înțeleg, ba, mai rău, am uitat că aș fi făcut același lucru dacă aveam și eu în copilărie celebrele Barbie de acum. Am avut însă și eu o păpușă-divă. Am văzut-o deunăzi undeva, prin debaraua părinților mei, înghesuită într-unul din rafturile de sus, între blocurile mele vechi de desen și caietele studențești pe care habar n-am de ce le mai păstrează mama. Am coborît-o de acolo am privit-o. Uitasem cît de mult o iubisem în copilărie. Mi-o cumpărase tata de la BIG (un magazin din Berceni, pentru cei care nu știu), era apoape cît mine de mare, cu un păr lung și blond, de plastic strălucitor, care-i bătea șalele. Ochii, evident, de un albastru chimic. Acum, doar unul stă deschis permanent, celălalt e acoperit de pleoapa de plastic înțepenită în poziția aia. Genele lungi s-au rărit, le-oi fi smuls eu în cine știe ce încercare de a o face mai frumoasă. Păpușa are o față dementă, ca Alex din Portocala mecanică.

Cred că a fost unul dintre cele mai chinuite obiecte din copilăria mea. Uite, unghiile de la degete poartă încă urmele succesive de ojă scorojită cu care o mînjeam periodic. Cum se face că m-am holbat așa la fetițele alea din metrou și am uitat de obsesia manichiurii pe care o aveam, la rîndu-mi, tot pe la 8-9-10 ani? Am colorat unghiile păpușii, mi le-am colorat pe ale mele, mi-am făcut de atîtea ori cu prietenele mele de la bloc unghii lungi din petale ascuțite de mărăriță smulsă din grădinile Berceniului, ba am colorat în roșu și roz sidefiu unghiile pisicii mele tărcate care stătea, biata, bună și blîndă, să-i mînjesc ghearele de carnasier și blănița din jurul lor, ca apoi să plece scuturîndu-se.

Păpușa mea a fost apoi tunsă, coafată și fardată în fel și chip. Cu o carioca roșie i-am făcut buzele pline. Cu o carioca albastră i-am codat ochii și cu negru i-am conturat dramatic. Apoi am șters și am luat-o de la capăt. Am îmbrăcat-o și am dezbrăcat-o. Am bătut-o la cap pe mama să-mi croiască și să coasă rochii pentru ea. Așa se face că i-am strîns o garderobă întreagă din bucăți de material care ar putea să construiască istoria unei familii: dintr-un șorț înflorat al bunicii a ieșit o fustă creață, din resturile rămase de la rochia mea roșie cu flori albe pe care mi-a cusut-o mătușă-mea de un Ramazan Bai­ram a ieșit o bluză cu mîneci largi, dintr-un lurex imposibil pe care l a avut mama pentru o nuntă provincială a ieșit una dintre cele mai spectaculoase rochii ale păpușii mele, iar dintr-o bucată de satin galben ca lămîia care îmbrăca o plapumă din alea grele, de lînă, a ieșit o vestuță cochetă. Hainele păpușii nu mai există, mi le-am amintit însă perfect acum, cînd m am uitat la ea. Ea era imaginea mea întoarsă în oglindă. Era un eu ideal, așa cum îl vedeam pe la 8 ani. Acum e goală, asexuată, cu mîinile și picioarele contorsionate grotesc, mînjită pe față. Cît am iubit-o! 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.