Papuci

Dimineaţa pe căldură simt nevoia de papuci. Senzaţia unui frig interior cînd talpa mi se pune pe podea. Şi caut papuci de ceva timp. Nu cu asiduitate că pot purta şi sandale sau chiar pantofi pe piciorul gol, de ce nu? Am pantofii mei de gală tocmai buni de umblet de papuci. Şi cum spuneam: caut papuci. În dreihman am căutat vreo juma de oră. Unii nu-mi plăceau, alţii nu erau la număr, mulţi erau doar sub 42, ori eu am labă mare, nu glumă.

Vînzătoarea mă trage într-un fund de sală şi mă-ntreabă numărul. 44. 44 uitaţi! Dar 44 din ăştia mai ieftini? N-avem. Erau unii la 35 şi alţii la 17. Vreau la 17, dar n-au număr. Mă pun cu un 42 pe duşumea şi-mi încerc conturul. Nu merge. Mă chinui, îmi spun dacă intră talpa şi-mi ies cartoafele, important este că am un papuc şi nu mi-e frig, nu mă mai trage corentul. Cu toate astea vreau să-l iau, mai mic cu două numere, doar pentru că este mai ieftin. Renunţ cu greu, psihologic mă croisem pentru 42. Am pierdut-am cîştigat, habar n-am. Cobor într-o Cora. Ţuşti la papuci. Mulţi de damă, unde-s bărbaţii? Găsesc. Dar dacă mi se rup şlapii ăştia şi sînt 19 lei, nu, nu dau. O să mi-i taxeze la 20. Mă păcălesc singur. Mă învîrt pe la papuci. Aveau unii de iarnă. Să-mi iau de iarnă de acum? Este o idee. Oribili însă, dar preţul bun de tot: 20 lei. Sînt de iarnă, cu preţ cît ăia de vară. Două anotimpuri într-un preţ. Nu-mi iau. O să mă ia frigul cînd o să mă văd în papuci groşi de iarnă. E vară de 40 de grade.