Otevizarea decidenţilor

Un cunoscut jurnalist român a afirmat, la un post de televiziune: „Nu Dan Diaconescu a otevizat România, ci România l-a otevizat pe Dan Diaconescu“. Cu alte cuvinte, dacă nu ar fi existat publicul nesăţios de mizerii, Dan Diaconescu nu ar fi existat. Gustul publicului, needucat, sărac în opţiuni, l-a transformat pe proprietarul caracalean de televiziune în vedetă.

În sprijinul afirmaţiei sînt aduse puzderia de emisiuni prezente pe toate posturile de televiziune, toate parcă avînd aceeaşi sursă de inspiraţie, şi anume gîndirea mlăştinoasă a producătorului mai sus amintit. Dacă n-ar avea rating, nu s-ar produce – spun realizatorii, nimeni n-ar fi smintit să risipească bani pe talk-show-uri putrede, pe personaje detestabile, pe dezbateri irespirabile, dacă gustul poporului ar fi îndreptat către Shakespeare sau Mozart.

Şi totuşi, la ultimele alegeri, cu toate eforturile de a convinge o populaţie săracă, aşa-zis needucată, de a-l alege, preşedintele partidului violet n-a obţinut decît 20% din voturile celor pe care a încercat să-i cumpere cu fulare, căciuli, spectacole strepezitoare, strîngeri de mînă slinoase.

Este adevărat, nicăieri în lume, în nici o ţară civilizată, nu cred că un personaj precum Dan Diaconescu ar putea visa să candideze la cel mai mărunt post de funcţionar al statului, necum la preşedinţie sau senat. Pe de altă parte, nici nu cred că toţi cetăţenii Germaniei sau ai Marii Britanii frisonează doar la Beethoven sau la conversaţii televizate despre Kant.

Şi atunci, cum de ne-au năpădit vulgaritatea, obscenitatea, incultura, violenţa? În ce fel un gust pustiitor pentru derizoriu, facil, măscări, isterii s-a răspîndit ca o molimă în toate straturile societăţii?

Unul dintre efectele cele mai grave pe care televiziunea de toate culorile şi de toate profilurile le-a avut a fost acela că a creat o imagine falsă a telespectatorilor săi. Televiziunea nu a otevizat România, ci pe liderii săi, pe decidenţii care au puterea legislativă, justiţiară, financiară. Ei privesc către ratinguri şi oftează nepăsător, dispreţuitor către cei pe care îi conduc. Televiziunile, cu ratingurile lor mincinoase, i-au făcut pe politicienii corupţi, pe jurnaliştii ignoranţi şi pe şefii unor insitutiţii de cultură incompetenţi să creadă că poporul îi urmăreşte cu nesaţ.

Televiziunile, cu scandalurile lor obscene, aduc la vîrf oameni care dispreţuiesc educaţia, tinerii, şcoala, cultura, dialogul civilizat. Ratingurile lor afişate în urma unor talk-show-uri ignare îi conving pe cei care ne conduc că sînt posibile un parlament plin de oameni penali sau un minister al Educaţiei condus de plagiatori sau corupţi, că dezbaterea despre cultură şi reforma din învăţămînt se poate limita la afişarea unor filmuleţe cu profesori bătuţi de elevi sau liceene abuzate, că, la o adică, românul n-are nimic împotriva lui Dan Diaconescu, dacă zilnic îi sînt servite pîine şi circ.

Televiziunile i-au făcut pe liderii români să-şi dispreţuiască poporul. În ăst timp, vocile care protestează împotriva mizeriei îşi găsesc din ce în ce mai greul locul şi ratingul. Treptat, protestul cuviinţei împotriva mizeriei s-a transformat în emigrare, renunţare, izolare.

Maria Iordănescu este psiholog.