Oh, porcule, cît de mult ţi-am dus dorul!

Porcul, ce durere, ce destin, ce soare, ce deliciu! Tăiere. Şorici. Caltaboşi. Ah, mi-e dor de pomana porcului. Cînd o să fiu bătrîn, o să fac un muzeu în care să se taie porcul şi să se arate lumii cum se face bucăţi porcul. Aş băga un live şi un life să moară toată mahalaua! Să dîrdîi în gheaţa aia nebună şi să mori să rupi din şorici. Să-ngheţi, dar bucata fierbinte şi grasă s-o ronţăi.

Oh, porcule, cît de mult ţi-am dus dorul! Oh, cît de idioţi mi se par veganii şi alte naţiuni de-astea funerare! Porcul în trupul tău! Dragostea în trupul tău! Vinul în trupul tău! Cozonacul în trupul tău! Nu-i bucurie mai mare. Nu este orgie mai mare a minţii. Nu este împăcare cu lăcomia ta, cu nesfîrşitul din tine mai mare decît bunătatea de porc geruindu-ţi pielea, fierbinţînd cerul gurii. Afumatul cîrnat cu gogoşar. Tocătura tăndruită cu varză acră. Maţul prinzînd lebărul în condimente. Armonia omului este dată bucuriei vieţii. Porcul este parte din bucuria vieţii de om. Porcul fără om, omul fără porc – două păpuşi stricate, două plictiseli şi sile. Porcu-ţi dă depresie? Tot porcul ţi-o ia, de-i făcut bine sîngeretele, de-l potriveşti bine c-o ţuică. Ceafa de porc bine rumenită pe care să arunci o linguriţă de dulceaţă de cireşe amare. Cum este? Usturoiul. Castravetele. Hreanul. Mamă, tată! Bine este pe lume!

fotografii Lucian Muntean