Obstrucţionarea informaţiei pe Internet - interviu cu Gilo CUTRUPI

Gilo Cutrupi, expert în comunicare digitală, vorbește, într-un interviu realizat de Hilma Unkic pentru proiectul European Center for Press and Media Freedom (ECPMF), despre social media, despre pericolele care se ascund în spatele informațiilor vehiculate prin Internet și despre potențialul major de manipulare.

„Multe informații rămîn îngropate în rețeaua de Internet mai ales în țările unde oamenii nu vorbesc limba engleza, iar paginile de net scrise în limba maternă sînt de multe ori controlate de guverne“ – este de părere Gilo Cutrupi, expert în comunicare digitală și trainer în domeniul securității digitale. Avînd la activ 15 ani în care a lucrat cu activiști și grupuri care apără drepturile omului, coach pentru diverse organizații neguvernamentale, expertul italian a studiat și a dezvoltat tactici inovatoare și instrumente pentru dezvoltarea societății civile. Cutrupi a coordonat, de asemenea, programe pentru Greenpeace International, Doctors Without Borders și Amnesty International.

Interviul, pe care îl redăm parțial, a apărut pe www.media.ba și a fost preluat de www.balcanicaucaso.org, și se referă, printre altele, la amenințarea majoră pe care o implică obstrucționarea informației digitale.

Care este bariera dintre informația veridică, folositoare, și societatea civilă?

Toate organizațiile cu care lucrăm, activiști sau persoane particulare – toți produc informații pe care le distribuie prin media digitală. Mulți dintre ei nu știu însă cum anume să protejeze sau să distribuie aceste informații. Ceea ce facem noi este să îi învățăm cum să folosească în mod optim informația. Uneori oamenii nu știu cum să caute, de unde să pornească tot acest proces. Bineînțeles, oricine poate căuta orice pe net, și cunoaște pașii bazici ai acestei căutări, dar  noi încercăm să-i învățăm s-o facă în mod aplicat. În timpul cursurilor vorbim despre proceduri și despre „doxing“ – procesul de a culege informații de pe Internet în­tr‑un mod profesionist, care nu poate fi realizat folosind doar motoarele de căutare, ci și prin accesarea bazelor de date sau a altor instrumente vitale, etape necesare dacă dorești să obții o informație reală și netrunchiată pentru o anchetă sau un articol de orice fel. Iar acesta este un prim pas pe care trebuie să-l stăpînească orice organizație, asociație sau chiar și presa. În zilele noastre, impactul Internetului asupra vieții noastre este imens și, chiar dacă vorbim despre țări precum cele din Africa sau din sud-estul Asiei, care nu au o infrastructură bună pentru Internet, și acolo avem telefoanele mobile care se pot conecta. Ne-am dat seama că acest proiect, de a învăța oamenii cum anume să caute informația prin Internet, este unul extrem de ambițios, dar din păcate nu avem îndeajuns de mult timp să lucrăm cu grupuri mai mici. Încercăm însă să facem tot ce putem, dar oamenii trebuie să ne ajute și ei prin autoeducare. Ceea ce facem în prezent este să predăm pașii teoretici, să atragem atenția asupra acestui aspect, dar pentru o evoluție în acest sens este nevoie și de o bază practică.

Ce anume face ca o organizație sau o asociație să fie mai eficientă și care ar fi pașii pe care ar trebui să-i parcurgă un ONG mic ca să devină o organizație recunoscută internațional?

Organizații recunoscute pe plan mondial precum Greenpeace, Doctors Without Borders sau Amnesty International au foarte multe resurse. Sînt organizații care au o infrastructură foarte puternică, departamente bine structurate, își permit să angajeze profesioniști, iar resursele financiare de care dispun sînt mult mai mari decît ar avea o organizație din Africa, de exemplu. Dar au pornit ca organizații mici, în anii ’70-’80, cînd, practic, nu exista societate civilă și ei erau o pată de culoare. Oamenii erau foarte dornici să susțină organizații care puneau pe tapet problemele legate de mediu sau de apărarea drepturilor omului. Astăzi, numărul organizațiilor care se ocupă de aceste aspecte este enorm și este dificil pentru ele să obțină aceeași vizibilitate ca aceea pe care o are, de exemplu, Greenpeace în domeniul mediului. Cu toate acestea, relevantă este implicarea lor la nivel local, pentru că marile organizații nu pot opera la nivelul micro, de regiuni sau orașe. Cred că aici ar trebui să activeze organizațiile mici. Pentru că azi este foarte greu, aproape imposibil, să devii o nouă organizație vizibilă și puternică la nivel global. Nu mai este loc pentru așa ceva. Dar poți fi o organizație foarte eficientă pe plan local. Iar accentul trebuie pus pe dinamica acțiunii, un lux pe care marile organizații nu-l au: acolo, luarea unei decizii implică un proces de durată, cu multe aprobări din partea multor membri. Din cauza asta, pentru o campanie se lucrează ani de zile. Așa că aici este avantajul organizațiilor mici. Un aspect important este să stabilești relații cu reprezentanți ai autorităților și cu jurnaliștii locali. Dacă nu ai aceste contacte, este foarte greu să devii vizibil.

Cum ar putea jurnaliștii și societatea civilă să își unească forțele pentru a oferi publicului informații relevante?

În primul rînd, ar trebui și ca jurnaliștii să aibă o agendă comună. Un articol publicat de un singur jurnalist, pe o temă de interes public, poate fi credibil pentru semnătura sa, și benefic pentru vizibilitatea personală și exclusivitatea informației. Este normal și este, pînă la urmă, modul în care jurnaliștii muncesc. Dar, dacă ar exista posibilitatea să se constituie mai mulți jurnaliști într-un grup, care să scrie despre același subiect, s-ar deschide posibilitatea unei vizibilități de substanță a subiectului, pentru că informațiile ar circula mai mult, ar fi mai accentuate, iar problema semnalată, și nu exclusivitatea, ar deveni principalul în această ecuație a informației. Dar lucrul acesta este greu de realizat, pentru că fiecare își dorește să fie portavocea subiectului respectiv. Există organizații și diferite grupuri de freelancer-i care fac acest lucru, comunicînd o informație în grup, chiar dacă aceste grupuri sînt formate din indivizi separați care lucrează diferit. Dar cred că acest mod de a opera cu o informație este cel mai bun dacă vrei să contribui la binele societății civile.

Care este cauza nivelului scăzut de informație relevantă în peisajul mediei digitale?

În primul rînd, aș spune că limba este mereu o barieră – engleza fiind prin excelență limba folosită pe Internet. În multe țări, oamenii nu cunosc foarte bine această limbă și de aici se dezvoltă o problemă în distribuirea informației relevante. Tot ce îi interesează este transmis în limba lor natală și de aceea nu găsesc resurse pentru alte informații în afara acestui cerc care ține de limbă. De asemenea, în unele țări, social media și diferite website-uri sînt controlate de guvernele țărilor respective, așa că, dacă vrei să cauți o informație în limba țării respective, cele mai multe șanse sînt să găsești informația controlată de guvern. Ideal ar fi să poți căuta acea informație și în limba engleză, iar aici este primul pas. Pentru că există în lume foarte multe informații despre care noi habar n-avem. Nu doar în Statele Unite, dar peste tot există dorința de a avea acces la informații de pretutindeni, acele informații importante pe care nu știm să le căutăm și, chiar dacă o facem, s-ar putea să nu ne fie accesibile. Problema majoră rămîne: Internetul este un loc zgomotos, iar pentru a distinge sunetele importante, trebuie să știm cum să folosim instrumentele, comunitățile, e-mail-ul, și să sondăm o problemă specifică prin toate aceste mijloace, pentru a putea departaja zgomotul de informația relevantă.

a consemnat Hilma UNKIC

traducere de Stela GIURGEANU

Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul European de Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.