Oborul – os cu os

Oase de pui, aripi de pui, tacîmuri de curcan, vîrf de aripă de curcan, tacîm de somon, șiră de vițel, oase garf, oase de porc, sîmburi de prune (doar „Mâncaţi prune uscate dacă vreţi să aveţi oase sănătoase, ne îndeamnă oamenii de ştiinţă de la Florida State University“). Am privit lung la oasele astea de toate felurile. Le priveam și vedeam carnea care a fost. Mă întrebam unde era. În galantarul cu oase, nu. Uite, lîngă tacîm de somon, totuși, era și somon file. Și lîngă somon era și burtă de somon. Peștele avea cu el burta și osul, încă nu se despărțise de ele. Toate-s între 3 și 10 lei kilogramul. Dar oase? Da. Din zeama de oase se fac mititeii suculenți. „Oase de vită, găină, oaie, capră, peşte, crustacee etc. Puteţi folosi oase crude cu sau fără carne pe ele, sau chiar şi oasele care au rămas de la alte mâncăruri. Pui oasele într-o oală mare şi adaugi peste ele apă cît să le cuprindă şi oţetul, le laşi să stea împreună cam o oră, după care le aduci la punctul de fierbere. Ai grijă să scoţi cu o paletă spuma şi celelalte impurităţi care se ridică la suprafaţă, după care reduci focul şi laşi să fiarbă înăbuşit astfel: între 6 și 48 de ore, dacă ai oase de pui, şi între 12 şi 72 de ore, dacă ai oase de vită. Cu cît timpul de fierbere este mai mare, cu atît va fi zeama de oase mai bogată în nutrienţi şi va avea un gust mai bun. Zeama de oase poate fi ţinută în frigider pînă la cinci zile sau în congelator pe o perioadă de mai multe luni. Se poate folosi pentru prepararea supelor (adăugînd legume, fidea, găluşte) sau a ciorbelor de legume sau carne, în care se adaugă borş de putină, a sosurilor pentru diferite mîncăruri, tocăniţelor, a tradiţionalilor mici, a orezului etc., sau se poate folosi şi simplă ca şi cum s‑ar consuma un ceai tămăduitor.“ (lecturidemamica.wordpress.com) Oasele revitalizează carnea, carnea care a fost.