O zi la spital

3 octombrie 2012   Societate

„Totul a mers bine. Vedeţi că i-am legat pietrele de mînă.“ Medicul se ţine drept, dar pare obosit. Se întoarce şi coboară scările. Capul rotund, cu părul alb, tuns foarte scurt i se mai vede cîteva secunde printre barele balustradei. Apoi dispare. Domnul cu care vorbise rămîne uşor descumpănit. „Dar cînd poate s-o vadă? O fi la terapie intensivă? Oare cînd o aduc în salon?“ Caută răspunsul, la întrebările nerostite, la ceilalţi omuşori îngrijoraţi care stau buluc pe scările care duc spre sălile de operaţii.

Spitalul e proaspăt renovat, însă o sală de aşteptare pentru toţi „aparţinătorii“ care-şi aşteaptă rudele să iasă de sub cuţit n-a făcut nimeni. Aşa că vreo şase-şapte persoane stau în permanenţă în capul acelor scări, cu feţele lipite de o uşă dublă de sticlă. Prin ea se vede un hol mare şi iarăşi nişte uşi, deasupra cărora stă scris „Bloc Operator“. În interior, un bodyguard cu faţă cumsecade, de om de la ţară, stă pe un scaun cu coatele sprijinite de genunchi. Privirea lui e goală, sau obosită, sau tristă. Stă ca pe băncuţa din faţa gardului şi se uită în pămînt. Din cînd în cînd, ridică privirea la semnele disperate ale celorlalţi de dincolo de uşă. Se ridică şi vine spre grămada de speriaţi. „Nu vă supăraţi, a ieşit doctorul cutare din operaţie? Unde e terapia intensivă? Îi duc pe aici?“ Şi aşa mai departe. Omul răspunde ce-o şti şi el. Promite să bage capul pe culoarul de la operaţii să vadă de doctorul cutare. Se întoarce după aia şi face un semn cu ambele mîini împreunate, le duce la ureche şi apleacă uşor capul într-o parte: semnul universal al somnului. Vine mai aproape spre cel care întrebase: „Sînteţi cu doamna aceea cu părul negru?“. „Da...“, zice neliniştit domnul. „Au scos-o, să ştiţi. Doarme acuma. E bine, nu vă faceţi griji“, mai spune bodyguard-ul, atins parţial de aura gravă a breslei medicilor.

Între timp, grupului de îngrijoraţi i se adaugă încă o doamnă care are pe cineva în operaţie. Doamna ştie tot. Ştie preţurile, ştie mersul lucrurilor. E înconjurată rapid de restul oamenilor, care îi sorb fiecare cuvînt. „Îi scoate la terapie intensivă – zice –, e tot pe etajul ăsta.“ „Se fac vizite între trei jumate şi patru jumate, apoi seara între şapte jumate şi opt jumate.“ „Aicea, la terapie?“, întreabă un nedumerit. „Da, domnule, aicea. După aia îi duce la salon, depinde de ce zice şi doctoru’. Da’ dumneavoastră pe cine aveţi?“, întreabă doamna. „Soţia“, zice nedumeritul. „Cu fierea.“ „Aaaa, dacă-i d-aia cu laser e simplu“, spune atotştiutoarea. „Ţaca-paca şi-a scăpat. La mine e mai grav. Unchiu’“, zice doamna coborînd uşor vocea. „Zic medicii că tumoarea i-a cuprins tot gîtul. Acuma îl operează. Cum o vrea Dumnezeu.“ Ceilalţi o privesc de parcă ar fi, brusc, contagioasă.

La uşa de sticlă se iscă o uşoară comoţie. Un domn în pijamale vărgate se apropie de grup; e întîmpinat de, pesemne, soţie şi fiică. „Ce faci, n-ai intrat?“ „Nu încă, mai are dom’ doctor ceva de făcut“, zice omul în pijamale. În mîna stîngă ţine o pungă de plastic pe care scrie „Thank you for shopping here“. Din ea iese un dren, al cărui capăt i se pierde undeva sub cămaşa pijamalei. În pungă e un alt recipient din plastic spitalicesc plin cu pipi.

După domnul în pijamale iese un brancadier cu o cutie de plastic dreptunghiulară, în care sînt cîteva borcănele. Se apropie de doamna atotştiutoare. „Uitaţi – zice – astea merg la laborator. Să coborîţi să le ziceţi dumneavoastră să se grăbească, că altfel vă ţin două săptămîni cu analizele. Şi dom’ doctor zice că ne grăbim.“ În borcănele, în văzul tuturor, cancerul unchiului e dezgolit indecent în lumina pustie a spitalului. „Da, mă duc“, zice uşor femeia. Domnul cu soţia cu fierea se apropie de ea. Trebuie să întrebe. „Nu vă supăraţi – zice –, mi-a zis doctorul că i-a legat soţiei pietrele de mînă. Cum adică? Ce pietre?“. „Alea din fiere, zice femeia. I le leagă la mînă într-un tifon. O să vedeţi cînd o coboară la salon. Că mulţi vrea să le păstreze.“ Domnul dă din cap. Se retrage şi se sprijină la loc de perete. Poate o coboară astăzi.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Mai multe