O secantă din Micul Prinț
De cîte ori bombăn pe marginea subiectelor de examene sau a temelor găsite în manuale, am regrete: îmi spun că poate sînt nedreaptă. Că, poate, totuși, ceea ce mie mi se pare inutil de învățat își are rostul lui în logica pedagogică. Că, cine știe, ceva-ceva tot rămîne de pe urma mormanului de cunoștințe slobozit, pe gîtul copiilor, de școala românească. Dar nu mă țin mult regretele: citesc site-ul brainly.ro (așa-numita „rețea socială de învățare“!), un site al elevilor, pe care găsești teme școlare și rezolvările lor (realizate tot de elevi). Și nu știu ce mă podidește mai întîi. Plînsul exasperat dinaintea subiectelor? Mila de profesori și de manuale? Rîsul? Stupoarea? Indignarea?
Am să dau, deci, exemple de conversație între elevi, mai degrabă strigăte de ajutor pentru rezolvarea unor subiecte gimnaziale de limba română. (Răspunsurile corecte sau măcar pe placul solicitantului primesc recompense virtuale: coroane, funde, steluțe etc.) Veți avea în fața ochilor mostre de supremă inutilitate în materie de programă, de abdicare dinaintea complexității exercițiilor, de încercări candide de „fofilare“ printre rigorile educației.
„Rog ajutor temă: Imaginează-ți un dialog amuzant între un stilou și un caiet de teme al unui elev silitor.“ De ce nu ale unui elev slab la învățătură? Ar fi avut mai mult haz. Așa, pare absurdul însuși: ce stand-up comedy s-ar putea naște din dialogul dintre stiloul și caietul Maicăi Tereza?!
„Ajutooor! Scrie o poezie despre cîmpuri lexicale!“ Pare un vers din Urmuz! Dacă poeții suprarealiști ar fi avut oleacă de răbdare, ar fi găsit în orele de limba română din secolul XXI miracole de talent literar.
„Salut! Aș vrea și eu un monolog dezvoltat, bine definit despre stima de sine.“ Păi, dacă un elev de gimnaziu știe să scrie un monolog bine dezvoltat despre stima de sine, atunci nici nu mai e nevoie să-și continue studiile: va trăi veșnic în memoria națională a școlii românești. I se vor face statui. I se vor închina ode.
„Explică în 30-50 de cuvinte titlul poeziei «Bărăganul» de Vasile Alecsandri.“ Eu pot doar în 15 cuvinte, altele nu îmi mai vin în minte: pentru că în poezie este vorba despre Cîmpia Bărăgan. De-aia se numește așa poezia.
„Bună! Am nevoie de un eseu cu tema «Moartea și relația cu Dumnezeu». Dau coroană.“ Pe așa subiect aș răspunde prompt, chiar dacă aș răspunde excepțional, că, totuși, nu vreau coroană, ferească Dumnezeu! Și cînd mă gîndesc cîte generații de filozofi uriași au pierdut vremea cu un astfel de subiect care putea fi, iată, „rezolvat“ de un școlar de gimnaziu!
„Vă rog, ajutor, scrieți un mic text despre I.L. Caragiale!“ Așa, fără nici o direcție? Fără nici un plan? Fără nici un rost?
„Prezentați în 10 rînduri realizarea artistică a poeziei «Dorința» de Mihai Eminescu.“ Mă las păgubașă. Habar nu am să răspund, dar dacă aș ști să o fac, am o vagă impresie că aș avea nevoie de mai mult de zece rînduri, că doar Eminescu avea talent cu carul!
„Desenează o secantă din Micul prinț, apoi comentează suma în 8 rînduri arătînd opțiunea ta. Vă rog, e urgent!“ Deci o secantă din Micul prinț, un comentariu pe suma rezultată, plus opțiunea personală. Nimic mai simplu. Știu! Aștept coroană.
„Realizează expansiunea numelui predicativ: studiul înseamnă lectură.“ O fi o replică din piesele lui Eugen Ionescu? Ori poate titlul unui tablou de Dalí?
Și, pentru final, am păstrat o reușită strălucitoare din arsenalul unui elev silitor. Cultivat. Un coleg de generație i-a cerut, pe site, cîteva citate din cartea Jucării pentru Lily de Ionel Teodoreanu. Elevul silitor i le-a oferit, generos (evident, căutînd pe site-ul citatepedia.ro și copiind de acolo cu lăcomie, fără discernămînt): „Dragostea unui copil nu se cumpără cu jucării sau cadouri“ și „Un penis nu e o jucărie pe care s-o împarți cu altcineva“. Sînt de acord cu ambele afirmații. O fi zis și Ionel Teodoreanu cuvintele memorabile de mai sus, dar sigur nu într-o carte, ci, poate, la o beție tandră cu prietenii.
Cam astea sînt temele la limba română. Sau ce au de ales copiii noștri din ele. Și ce a mai rămas din predarea civilizată a unei ore de limba și literatura română.
Maria Iordănescu este psiholog.