O lume complicată
Nu-s rare momentele cînd sînt locuită de o imbecilitate drăgălaşă. Mă uit în uitare de sine la filme cu bătrîni şi animale. Sînt o misionară inimoasă în situaţii cît se poate de derizorii. Îmi bate în piept o inimă cavalerească de leu şi, animată de un soi de extaz baroc, fac fapte de glorie trecînd o bătrînă strada.
Aşa şi zilele trecute în metrou. Cînd am urcat, era destul de liber, aşa că m-am aşezat pe un scaun cu o carte în poală. În situaţiile astea, las’ că nu văd nimic în jur, dar mă mai şi trezesc la cîteva staţii depărtare de locul unde trebuie să cobor. Aveam la mine, în ziua aceea, o carte a unei specialiste americane în ştiinţe cognitive – Alexandra Horowitz, îi zice. Cartea asta a ei e o poveste a îndemînării de a observa neobservatul, comunul, banalul. Scrie despre locurile pe care le locuim, despre străzile pe care mergem, casele pe lîngă care trecem, despre textura imediată a lumii din jur. Însoţită de specialişti în diverse domenii – geologi, specialişti în fonturi de reclamă, entomologi –, învaţă să vadă cu adevărat ce se întîmplă în proximitatea domestică a unei vieţi citadine banale. În fine, cartea e minunată – dar nu despre asta voiam să vă povestesc.
Cu această carte în braţe şi cu îndemnul de a deschide bine ochii la ce se întîmplă în jur, ieşisem din starea de catatonie pe care mi-o dă de regulă lectura în metrou. Începusem să observ scînteierile de cuarţ ale podelelor din vagon, pantalonii la dungă ai băiatului aşezat în faţa mea, mîneca pardesiului bine periat al fetei serioase de lîngă mine, care citea o revistă cu fotografii ale unor călugări cu bărbi cenuşii pînă la brîu. Tot atunci văd, chiar în faţa mea, o pereche de pantofi bătrîni, dar lustruiţi bec, peste care se aşeza cuminte manşeta unui pantalon gri. Lîngă pantofii ca un soare zbîrcit, odihnea şi capătul cauciucat al unui baston. Ridic uşor ochii într-o filmare lentă în racursi: poalele unui fulgarin, nasturi mari de plastic bleumarin, un cordon strîns bine pe un trup uscăţiv, reverele late ale hainei, gîtul cu pieile lăsate – colane de carne uscată şi muşchi obosiţi, minunata medalie vie care i-a încununat viaţa acestui bătrîn care stă în picioare, în faţa mea. Mă ridic imediat şi-i ofer locul. „Eii, domnişoară, n-am murit încă!“, mă refuză domnul acesta. Nişte ochi albaştri voalaţi de filtrul albicios al unei bătrîneţi prezbite rîdeau din mijlocul unei explozii cosmice de riduri. „Luaţi loc“, zic încercînd să mă repliez şi să nu rămîn fără de rost în picioare cu un scaun gol între noi, „oricum cobor la prima.“ Omul îmi mulţumeşte scurt dintr-o aplecare de cap, rămîne în picioare, locul e ocupat de altcineva, eu cobor la prima, deşi n-aveam deloc treabă în staţia aia.
Aţi observat cum sînt deseori trataţi bătrînii? Ca nişte handicapaţi mental. Din prea multă solicitudine, probabil că sînt de multe ori jigniţi. Li se vorbeşte tare şi rar, deşi omul poate că încă aude perfect iar limba nu şi-a uitat-o. Li se fac cadou telefoane mobile de dimensiunea unei cărămizi cu butoane cît dropsurile cu mentă. Sînt dăscăliţi şi primesc felurite sfaturi, de parcă n-au trăit deloc, iar dacă au făcut-o, n-au învăţat nimic. La fel precum copiii. Ciupiţi de obraji, guguiţi, vorbindu-li-se peltic. Mă gîndesc că mare o fi supărarea într-un asemenea om mic, atunci cînd e îmbrăcat numai în rozuri dulci şi bleu-uri diafane. Pus în faţa unor desene animate penibile. Hrănit cu piureuri scîrboase din biscuiţi muiaţi în mere. Fără să poată face nimic.
Un copil mic şi un bătrîn sînt nişte fiinţe absolut normale. Iar cînd cineva o să ofere multă amabilitate nesolicitată, uneori ei vor şti să scoată ce-i mai bun din asta. Azi, la o coadă imensă la poştă, o bătrînă cu un păr alb ca vata, cu manichiură îngrijită, cu o geantă lucioasă de la 1800, a avut un (fals) atac de slăbiciune. Lumea a lăsat-o imediat în faţă; şi-a plătit lumina în 30 de secunde de la intrare. A intrat suferindă, a ieşit dreaptă şi luminoasă. Am urmărit-o din priviri pînă pe trotuar. Pasul ei era mai viu ca al meu. Cum să nu-i iubeşti?
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.