O federaţie naţională – cu evantai de muşchi afumat

„Avem membri din toate colţurile ţării“, „luăm parte la deciziile cu privire la învăţămîntul preuniversitar din România“, „zvonurile răuvoitoare sînt alimentate de cei cărora nu le convine că existăm“, „milităm pentru creşterea calităţii învăţămîntului românesc“, „noi, părinţii, nu putem sta deoparte atunci cînd este vorba de viitorul copiilor noştri şi de aceea ne mobilizăm cu toţii şi ne implicăm într-un mod organizat în procesul educaţional.“ Sînt cîteva dintre declaraţiile Federaţiei Naţionale a Asociaţiei de Părinţi şi ale preşedintei acesteia, doamna Mihaela Gună. Citindu-le, îţi imaginezi că sînt o forţă. Că nici un funcţionar din Ministerul Educaţiei nu ia decizii, pînă nu o sună pe doamna Gunea. Că nici un inspector şcolar nu vine la serviciu, dacă nu şi-a stabilit mai întîi agenda cu FNAP IP. Că nici un director de şcoală, oricît de măruntă, nu face ordine în cancelarie, decît cu acordul Asociaţiilor de părinţi.  

Mă întrebam, într-unul dintre numerele trecute ale Dilemei vechi, cine sînt, totuşi, cei care fac parte din această federaţie? Cu ce se ocupă? Care sînt proiectele lor cele multe şi, mai ales, cele în derulare? De unde au bani? Şi cu ce autoritate se autointitulează astfel: „federaţie naţională“? N-am găsit nici un răspuns cît de cît mulţumitor. Mă încăpăţînez să aflu: cercetez din nou site-ul. La capitolul parteneriate, găsesc o lungă listă cu meniul oferit participanţilor la Cafeneaua de psihologie: coşuleţ cu brînzeturi, evantai de muşchi afumat, ficăţei în sos de vin, precum şi descrierea proiectului în sine, un program de formare a adulţilor din judeţul Constanţa, implicaţi în educaţie. La capitolul „harta FNAP IP“, încerc să aflu mai multe despre filialele din ţară, apăsînd pe link-ul aferent. Îmi dă eroare, şi în Moldova, şi în Muntenia, şi în Vest.  

Cotrobăi, în continuare, prin Internet, după un CV al preşedintei. Nu găsesc decît cîteva declaraţii ocazionale, platitudini de tipul: să dispară corupţia din şcoli, profesorii să fie plătiţi mai bine etc.; o firavă tentativă de schimbare a felului în care se dă bacalaureatul; o invitaţie pe un site al Protecţiei Consumatorului; un curs pentru părinţi (ceea ce este un lucru bun, într-adevăr, dacă el se adresează, cu prioritate, familiilor sărace, din zonele rurale); şi, în sfîrşit, pagina de Facebook a doamnei, care ne spune că susţine ziarul Bună ziua, Iaşi şi că îi place site-ul Filmepealese.net.  

Pare puţin. Foarte puţin. La cîtă treabă e de făcut în învăţămîntul românesc, Federaţia Naţională a Asociaţiei Părinţilor din România se cam plictiseşte.  

Ce m-aş fi aşteptat să văd? Forofotă mare: întîlniri cu specialişti în educaţie pe tema abandonului şcolar, spre exemplu. Sau invitaţii făcute profesorilor de a comenta şi analiza situaţia programelor şcolare. Dialoguri cu Ministerul Educaţiei şi inspectoratele şcolare privind situaţiile jalnice de la examene, violenţa şi corupţia din şcoli. Cînd te numeşti Federaţie Naţională într-un stat care nu dă doi bani pe educaţie, nu-ţi vezi capul de treabă.

Altfel, vorba unui amic: „Aprig vînt de păcăleală bate în ţara asta!“ 

Maria Iordănescu este psiholog.