O comisie de experţi pentru şcoala românească
Ştim cu toții cum arată Parlamentul României: cu excepția cîtorva personaje rezonabile, plauzibile, cît de cît potrivite cu statutul de deputat sau senator, parlamentarii români par, oriunde îi întîlnești, orice altceva decît demnitari puși să reflecteze la treburile țării și să le administreze eficient: pe scaunele din Parlament, la microfon, la televiziuni, se comportă ca o gașcă de cheflii pe terasele din Cișmigiu. Mai un caft, mai o sudalmă, mai o ocheadă, mai o indignare, mai un monolog toxic și inutil. Nimic care să îți sugereze, să îți dea un semn cît de mic că, atunci cînd domnii cu pricina au fost puși să ocupe fotolii de parlamentari, a existat un minim criteriu de competență.
Am mai scris despre vechile comisii de învățămînt din Senat și Camera Deputaților. Între timp, s-a schimbat configurația Parlamentului, așa că n-ar fi rău să vedem pe cine ne bazăm acum: cine stă cu sufletul la gură și nu doarme noaptea din pricina stării educației. Iată, deci, cîteva rapide portrete de parlamentari care au grijă de școala românească.
Mario Ovidiu Oprea, din 1989 și pînă în 1995, a fost inginer. Apoi, nouă ani, a fost director la o firmă de brokeraj din Craiova. Din 2004 a intrat în Parlament, ca senator. Pînă în prezent a făcut parte din comisiile pentru apărare, cea juridică și cea pentru afaceri europene. E clar. Știe. E pregătit să mediteze la problemele învățămîntului, ale educației, ale dascălilor etc.
Adrian Todor, deputat. Din 1997 pînă în 2000 a fost sportiv, secția tir. Apoi, din 2003 pînă în 2015 a fost administrator de baze sportive și de firme de panificație. Citez din CV-ul domniei-sale, la capitolul „competențe și aptitudini sociale“: „capacitate de adaptare la medii multiculturale, obținut (sic!) prin călătorii și prin șederea în străinătate pe parcursul mai multor ani; capacitate de comunicare foarte bună obținută în urma experienței de muncă în domeniul sportiv“ (toată lumea știe că, la tir, ochești și vorbești, asta faci toată ziua).
Szabó Ödön, deputat. A fost zece ani profesor, apoi, în 2000, a fost muzeograf și consilier județean. A urmat o perioadă mare în care pur și simplu a reflectat la viitorul profesional, fiindcă abia în 2012 apare următoarea angajare. Acum este vicepreședinte al comisiei pentru învățămînt.
Vasile Cîtea, deputat. Înainte de a fi membru în Parlament a fost un an director adjunct la o firma de salubrizare, doi ani a lucrat în Ministerul Turismului şi Sportului, apoi din nou director al unor firme de securitate și IT. A fost și boxer.
Cristinel Romanescu, deputat. Președinte al Federației europene de tenis de masă. A fost asociat, timp de zece ani, la o firmă de „hoteluri și alte facilități de cazare similare“. Multiplu campion la tenis de masă și antrenor.
Biro Zsolt-Istvan, deputat. A fost profesor, patru ani, apoi redactor la radio. Din 2012 este președintele Partidului Civic Maghiar. Atît.
Lavinia Corina Abu Amra, deputat. A fost consilier la două firme din Tîrgu Mureș și la o universitate particulară din București, apoi purtător de cuvînt al unui spital, director de resurse umane al unui institut de urgență pentru boli cardiovasculare şi din nou consilier pentru resurse umane la o firmă de sondare a opiniei publice.
Mai sînt mulți ca ei. De fapt, îmi pot imagina că mai toate comisiile permanente din Parlament sînt pline de neaveniți, de CV uri vide, bune de impresionat vecinii și mătușile. Dar cine știe? Speranța moare ultima. Din păcate, agonizează îndelung…
Maria Iordănescu este psiholog.
Foto: Liviu Pop, ministrul Educaţiei, adevarul.ro