Nu este preţ care

Să nu fi crescut. Îmi explic politic, îmi spun economic, îmi vorbesc cum vreţi preţurile. A crescut preţul şi la mărar. Conopida este încă ieftină în piaţă. Am luat-o cu 2 lei. Mint – cu 2,50 lei kilu’. Mi-am risipit vorbele apoi, descoperind chiar cu 1 leu kilu’ de conopidă. Luasem. Să mai iau? Nu. Am pedepsit-o pe vînzătoare, aşa mi-am spus în prima clipă. Curînd, am realizat că pe mine m-am păcălit. Pînă la urmă, ce-i aşa de rău cînd vezi că este mai ieftin, trei tarabe mai încolo? Lipsa de răbdare, lipsa de concentrare, lipsa de bani. Într-o singură clipă, se succed toate, mai ales acum, cu criza asta. Conopida, dar caşcavalul de pe conopidă? El de ce nu se ieftineşte? A luat-o razna, e dus peste 15 lei. Ce să pui? Cum să faci conopidă seacă, buruiană?

Aşa începe capcana. Nu? Dai 1 leu pe conopidă şi uiţi cît este de-al naibii caşcavalul. De ce oropseşti ţăranul, cînd tot ce trebuie să execuţi este caşcavalul, supermarketul? Pui în balanţă două lumi, lumea care ne va scoate din criză – cea a ţăranului – cu cea care ne îngroapă în depresie – cea a supermarketului. Păi, îţi ia ţăranul taxă de vitrină? Taxă de raftul doi, taxă de draci, de laci, de lux, de prosteală? Nu, niciodată. Spinarea ţăranului o plătim, benzina lui o plătim, dar infim. Nu, nu este apologia păşunistă a ţăranului, nu, nicidecum, dar conopida de 2 lei, de 1 leu îţi dă un sentiment de viaţă pe care nu o poţi respira în supermarket. Nu ne mai întoarcem la sămănătorişti şi cred în capitalism ca formă omenească de libertate, îmi dau însă seama că banii mei sînt tot mai puţini şi inutili. Curînd, voi renunţa la caşcaval.