Noua cenzură
Tendința de a elimina anumite cărți, de a le modifica, mutilîndu-le, astfel încît să se încadreze unor viziuni ideologice, crește alarmant în societățile democratice, iar libertatea literaturii este din ce în ce mai mult supusă cenzurii – este concluzia American Library Association (Asociația Americană a Bibliotecilor din SUA).
Pe de o parte, susțin reprezentanții ALA, corectitudinea politică de stînga militează pentru eliminarea sau rescrierea unor cărți considerate a fi jignitoare, pe de alta, cercurile conservatoare creștine și evanghelice de dreapta se tem că anumite subiecte ale unor cărți, printre care și opere clasice, ar putea perverti mințile copiilor.
SUA
Numărul cererilor de cenzură în biblioteci aproape s-a dublat în SUA, iar numărul cărților afectate a crescut și el cu o treime. Potrivit unui comunicat de presă, emis pe 22 iulie, de Asociația Americană a Bibliotecilor din SUA, anul acesta cererile de cenzură vizează un număr record de cărți: 2.571.
Prin comparație, anul trecut au existat 1.269 astfel de cereri, aproape dublu față de nivelul din 2021, cînd au existat 729 de solicitări pentru „a preveni împrumutul sau pentru a elimina anumite cărți”.
Cum se explică această creștere? Potrivit ALA, proliferarea solicitărilor este cauzată de înființarea a tot mai multe grupări organizate de cenzură (formate din activiști, sensitivity readers, dar și părinți).
„O carte considerată a fi problematică pentru un copil este imediat însoțită de cererea de a o elimina definitiv din colecția unei biblioteci, astfel încît nimeni altcineva să nu o mai poată citi. Aceste cereri vin, în mod covîrșitor, din partea unor grupuri de cenzură organizate care vizează ședințele consiliilor bibliotecilor locale, făcînd lobby pentru eliminarea unor liste lungi de cărți, liste pe care le distribuie mai apoi și pe rețelele sociale”, a declarat Deborah Caldwell-Stone, directoarea Biroului pentru Libertate Intelectuală al ALA.
Stone a mai adăugat însă că fiecare încercare de a interzice o carte de către unul dintre aceste grupuri reprezintă un atac direct asupra dreptului protejat constituțional al fiecărei persoane de a alege liber ce cărți vrea să citească și ce idei să exploreze. „Alegerea lecturii trebuie lăsată la latitudinea cititorului sau, dacă vorbim despre copii, la latitudinea părinților. Însă această alegere nu poate aparține miliției cărților.”
În ceea ce privește lecturile pentru copii, potrivit președintelui ALA, Lessa Kanani’opua Pelayo-Lozada, în mod normal, bibliotecarii profesioniști discută cu părinții propunînd cele mai potrivite lecturi pentru nevoile și vîrsta copiilor. Însă, în prezent, mulți bibliotecari au ajuns să se confrunte cu amenințări, acuzați fiind că ar fi recomandat cărți care fie obstrucționau ideologia corectitudinii politice, fie lezau moralitatea creștină. Au existat cazuri în care bibliotecarii au fost amenințați cu urmărirea penală și pierderea locului de muncă, însă și amenințări la adresa siguranței personale.
„ALA a început să documenteze cererile de cenzură a cărților (...) deoarece dorim să aruncăm o lumină asupra amenințării cenzurii cu care se confruntă cititorii și comunitățile întregi. Cărțile luate în vizor de cenzori bruiază misiunea de bază a bibliotecilor: aceea de a oferi acces la informații.”
„Vestea tristă că un alt record de cenzură a cărților a fost doborît înseamnă că mai mulți copii vor fi privați de cărți care le-ar îmbunătăți și îmbogăți viața”, a declarat și Christopher Finan, directorul executiv al Coaliției Naționale Împotriva Cenzurii.
Suprimarea cărților din cauza mesajului lor este un gest antidemocratic, dăunător și un pas periculos spre autocrație, a declarat Mary Rasenberger, președinte executiv al Authors Guild Foundation: „Le recomandăm celor care iau măsuri împotriva cărților în școli și biblioteci să ia în considerare semnificațiile Primului Amendament, înainte de a păși pe acest teren periculos, care va permite oricărei persoane să interzică copiilor altora accesul la cărțile pe care le consideră dezagreabile în nume personal și în mod subiectiv”.
Ca reacție la această din ce în ce mai puternică miliție a cărților a apărut Banned Books Club (Clubul Cărților Interzise), o inițiativă a Bibliotecii Publice Digitale din America (DPLA) care are ca scop „combaterea cenzurii înfloritoare a cărților în școli”, o inițiativă recent lăudată și sprijinită de fostul președinte al SUA Barack Obama.
„Iată cîteva cărți pe care le citesc în această vară”, a spus fostul președinte într-un tweet, enumerînd:
King: A Life, o nouă biografie a lui Martin Luther King Jr, semnată de Jonathan Eig, Birnam Wood, scrisă de Eleanor Catton, și The Wager, epopeea non-ficțiune a lui David Grann despre un naufragiu din secolul al XVIII-lea.
Totodată, vorbind despre cenzură, fostul președinte a numit interdicțiile asupra cărților o acțiune „profund greșită”, adăugînd: „Unele dintre cărțile care mi-au modelat viața – și viața multor altora – sînt contestate de oameni care, ideologic, nu sînt de acord cu anumite idei sau perspective”.
Europa
Europenii n-ar trebui să arunce cu pietre peste Ocean, pentru că cenzura literaturii prinde contur și pe continentul nostru, în virtutea corectitudinii politice, asezonată de cultura cancel.
În Germania, la finalul anului trecut, Karl May a fost ținta unei asemenea controverse, în centrul scandalului aflîndu-se editura Ravensburger, care a decis să retragă din librării cărțile din colecția „Karl May für Kids”.
Editura și-a motivat decizia invocînd numeroasele mesaje pe care le-a primit, mesaje care acuzau scrierile lui Karl May de „discriminare”, „rasism” și „apropriere culturală”. Totodată, editura și-a pus și cenușă în cap, asigurîndu-și cititorii vehemenți că a decis să elimine cărțile respective din programul editorial, mulțumindu-le chiar acuzatorilor pentru „criticile constructive”, cerîndu-și scuze că le-a rănit sensibilitatea și declarînd că a angajat o echipă de sensitivity readers, pentru a evita asemenea derapaje în viitor.
În Franța, Bastien Vivès, un cunoscut autor de bandă desenată, a fost „anulat” în urma unei petiții semnate de 150.000 de persoane, alegîndu-se și cu o plîngere depusă la parchetul din Nanterre, de către Fondation pour l’Enfance. Artistul a fost acuzat că instigă la pornografie infantilă, din cauza unor albume apărute în 2011 și 2018. În urma scandalului, expoziția sa, din cadrul celui mai mare festival internațional de bandă desenată, Festival d’Angoulême, a fost anulată și o anchetă a fost deschisă.
În Marea Britanie, în luna februarie a acestui an, The Daily Telegraph a dezvăluit că aproximativ 15 cărți al scriitorului Roald Dahl au fost modificate, în retipărirea lor din 2022, la editura Puffin Books. Pentru aceste modificări, editura a angajat o echipă de „cititori sensibili”.
Potrivit jurnaliștilor, în cărțile retipărite au fost eliminate toate referințele la greutatea personajelor, la înălțime, sănătate mintală, sex și culoare, și noi pasaje au fost adăugate de către editori, pentru a „minimiza posibila ofensă adusă standardelor impuse de corectitudinea politică”.
Dezvăluirile au dus la o reacție în lanț – de la declarații ale Reginei Camilla (care a apărut într-un interviu citind o carte de Roald Dahl și îndemnînd ca libertatea de exprimare să nu fie cenzurată) la Sir Salman Rushdie și la prim-ministrul Rishi Sunak, care și-a exprimat nemulțumirea față de deciziile editurii.
Tot în luna februarie a acestui an, în Olanda, unei companii de teatru i s-a interzis premiera spectacolului Așteptîndu-l pe Godot, de Samuel Beckett, pe motiv că audițiile pentru rolurile masculine nu au fost deschise și femeilor, ignorîndu-se clauza testamentului autorului potrivit căreia
rolurile din piesă vor fi atribuite exclusiv bărbaților.
Interdicție, nu contradicție
Pe de o parte, se afirmă că în prezent subiectele sensibile s-au înmulțit. Rasism, homofobie, islamofobie, antisemitism, misoginism – teme care dau apă la moară activiștilor de a interpreta fiecare cuvînt într-o notă profund blasfemiatoare.
Pe de altă parte, opiniile activiștilor sînt întreținute de un public din ce în ce mai numeros, care preferă, în loc să citească o carte, să dea like pe rețelele sociale acelei indignări care nu mai contrazice, ci interzice direct.
Astfel se creează o furtună de paranoia socială, care provoacă atît cenzura, cît și autocenzura. Căci în fața acestui tsunami, autorii și editorii devin temători, preferînd să nu înoate contra curentului, de frica de a nu se îneca.
Însă, înotînd în direcția acestui curent nu riscăm oare să ne trezim cu rafturile bibliotecilor goale sau, cel mult, tapetate cu fițuici de propagandă? Nu sîntem amenințați cu suprimarea gîndirii critice, a observării nuanțelor și cu programarea ideologică a creierului? Citind numai ce este permis, nu vom fi condamnați la uniformizarea gîndirii și la susținerea unui sistem autocrat?