Neurochirurg de ţevi

„Tre’ să tăiați aici cu flexul bucata asta lungă din fa­ianță, de aici, de sub țeava de admitere, pîîîîînă jos. Se face un praf… ’ai de sufletul meu, albi vă face!“

Flex, praf, tăiat. Trei cuvinte care m au albit deja, mi-au înghețat sîngele în vene și mi-au muiat picioarele de la genunchi în jos. Gambe de gelatină, tălpi de unt storcoșit. Și o spunea cu extrem de mare satisfacție. De parcă praful ăla care urma să ne facă albi și tot deranjul, și toată comoțiunea care ar fi cuprins casa, și baia abia renovată și, iaca, acum tăiată, ar fi fost o treabă extraordinar de haioasă, o întîmplare serendipică de mai mare dragul. Îi rîdeau ochii în cap instalatorului. Pe măsură ce i se luminau lui ochii, mi se ofilea mie sufletul.

Ce demon i-o face pe meseriașii ăștia, m-am întrebat, să se bucure așa de nenorocirea omului? Sigur, perspectiva unei lucrări și a faptului că or să le intre ceva bani în buzunar. Dar momentul ăla de bucurie, sclipirea intensă din ochi cînd îți descrie nemilos ce, unde, cum și cu ce consecințe o să taie mi-a adus în fața ochilor genul ăla de medic care se minunează și își plesnește palmele de satisfacție în fața unei „ciroze foarte frumoase“.

Căci dincolo de mulțumirea absolut firească a faptului că „are o comandă“, un asemenea meseriaș te poate lăsa total baltă, cu pereții fărîmați și cu țevile golașe, cu casa vraiște și cu mățăraiele gospodăriei pe afară. Un despicat lăsat așa, pe masa de operație, cu perfuziile atîr­nînd, cu masca pe figură, cu burta crestată și încă vie în peristaltismul vintrelor întortocheate. Divaghez.

Am cunoscut și am primit în casă duzini de meseriași. Sînt sigură că și dumneavoastră. Poate că singura diferență la mine ar fi că, în fața unei disfuncționalități casnice oarecare, paralizez complet. Tot cursul normal al vieții se duce dracului în fața unei presiuni variabile la apa rece, în preajma unui robinet care picură undeva jos și face fleașcă ce e prin dulapuri și umflă lemnul, în fața unei scurgeri înfundate definitiv. Iar meseriașii noștri miros imediat sîngele. Sînt victima perfectă. Or să citească în ochii mei, măriți de groază și de uimire în fața unui umil obertainăr, prostul perfect. Ar putea să-mi spună că apa din robinetul de apă caldă curge invers, de jos în sus, și se amestecă de sus în jos cu aia rece, că eu i-aș crede și m-aș minuna cu glas tare de dibăcia lor și a explicațiilor date.

Pentru că meseriașii noștri sînt păsări foarte rare. Las’ că-i cauți ca pe Sfîntul Graal, pentru că, știți bine, o nenorocire în casă se întîmplă neapărat de sărbători, în vacanțe și în week-end-urile superbe de vară. Cînd meseriașul e la el la țară și pune țiglă sau ce-o face. Am în telefon o listă interminabilă cu instalatori. Instalator-mama, instalator Costel-bou, Cătălin instalator de la Ana, știți dumneavoastră. Nu l-aș putea recomanda pe nici unul nimănui cu inima ușoară. Păi, cum să-i chemi? Le am dat multor generații de meseriași cafele, sucuri, prăjituri, țigări, plăcintă făcută de mine și am așteptat, frîngîndu-mi umil mîinile, verdicte implacabile și „termene de execuție“. Ultimul venit a fost și cel mai recent omenit așa. În fața unui fir sărac de apă care abia pîlpîia din robinet, ăsta, cel mai recent, s-a dus în subsolul casei, a tăiat de acolo, de la rădăcină, țeava ca să vadă de unde vine buba cu presiunea. În fața unui fir argintiu la fel de plăpînd ca acela care curgea în casă, a zis că presiune ar fi destulă și că trebuie să spargem baia. Da, exact, flexul, praful, toată combinația. Pentru prestația lui suverană am alergat ca o găină cu capul tăiat să-i fac cafea, să-l întreb de sete, de foame. N-avea țigări, i-am dat țigări. Le a fumat calm, picior peste picior, și mi-a povestit, în ciuda împotrivirii mele nevolnice, alte grozăvii intime de-ale clienților lui. De la țeava cu rahat pînă la farfuriile din chiuvetă, nimic nu le scapă ochiului și simțurilor, ca să știți.

În fine, de cîteva zile nu l-am mai văzut și, tot de cîteva zile, de cînd s-a reparat o țeavă spartă tocmai în stradă, am și eu apă ca toți oamenii. Baia e încă intactă. Liniștea mea sufletească, restabilită. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.