Ne(in)formaţi, dar cu vocaţie?

3 august 2016   Societate

Examenul de titularizare în învățămînt 2016. Din cifrele furnizate de Ministerul Educației, s-au prezentat la examen aproximativ 22.800 de dascăli. Rezultatele concursului sînt următoarele: 45% din numărul total al candidaților au reușit să ia peste 7, aproape 35%, între 5 și 6,99, iar 30% au obținut sub nota 5. Pe lîngă toate acestea, 29 de dascăli au fost eliminați din concurs pentru fraudă sau tentativă de fraudă. Din regulile descrise de același minister, cei care au luat peste 7 vor obține un post în învățămînt pe o perioadă nedeterminată, iar cei care au obținut note între 5 și 7 – pe o perioadă determinată (adică pe post de suplinitori). Cei care au fraudat examenul nu vor primi deloc post în acest an școlar. Pornind de la aceste date, sînt cîteva observații de făcut și cîteva întrebări de adresat celor competenți să răspundă. 

  • Un profesor suplinitor are exact aceleași responsabilități față de elevi ca unul angajat pe o perioadă nedeterminată: trebuie să știe în aceeași măsură materia pe care urmează să o predea, pedagogia pe care trebuie să o aplice etc. Singura diferență dintre cei doi este strict administrativă, de contract cu statul. Așa stînd lucrurile, de ce sînt acceptate două bareme, în speță unul mai îngăduitor cu suplinitorul? 
  • Este evident că, măcar teoretic, există o diferență de calitate între un suplinitor și un profesor definitiv „așezat în învățămînt“. Unde sînt angajați mai exact suplinitorii? Care sînt zonele din țară în care un dascăl poate profesa avînd acest examen trecut în CV cu nota 5? Mă îndoiesc că un astfel de profesor va ajunge în buricul tîrgului bucureștean sau municipal (deși…). Se vor găsi niscaiva cătune sărace și fără standarde pretențioase care să îi accepte și în care lipsei lor de pregătire profesională i se va adăuga și o inevitabilă demobilizare în fața greutăților specifice zonelor uitate de minister și de inspectorate. Altfel, e scris în Constituție că toți elevii au dreptul la o educație de calitate și la șanse egale în școală. 
  • De ce un profesor care a fost prins fraudînd examenul de titularizare mai este lăsat să își „încerce norocul“ în anul imediat următor? Nu s-ar impune cumva o sancțiune mai dură, dat fiind că, în meseria de dascăl, corectitudinea este, ca să zic așa, înscrisă în fișa postului și contribuie decisiv la autoritatea didactică cu care te prezinți în fața elevilor? Poate dacă ar sta pe margine trei ani, să spunem, ar avea mai mult timp la dispoziție să reflecteze la rolul și misia pe care le are în școală și ar avea mai multe șanse ca „pata de la dosar“ să se mai albească prin niscaiva stagii de voluntariat acolo unde e mai greu în învățămînt (zone cu abandon școlar masiv, de exemplu). 
  • Am citit cîteva dintre subiectele date la examenul de titularizare (limba și literatura română, istorie, geografie etc). Subiectele „ating“ (verifică) atît competențele din domeniul de predare, cît și pe cele pedagogice. În privința primelor, trebuie spus că subiectele nu sînt cu mult mai dificile decît cele pe care le-au avut tinerii la bacalaureat. Așa că nu se pricepe de ce atît de mulți dascăli nu au reușit să sară peste nota cea mai mică de trecere. În privința evaluării competențelor pedagogice, subiectele propuse sînt aride, cer răspunsuri standard: sînt simple „exerciții“ de manual, care lasă în ceață experiența, talentul, creativitatea, opinia profesională a dascălului. Iată cîteva exemple: „prezentați rolul surselor istorice în formarea/dezvoltarea și evaluarea competențelor din programa școlară de istorie“, „descrierea unei metode de formare/dezvoltare a competenţei specifice alese, menţionînd un avantaj şi un dezavantaj al acesteia“, „proiectarea a doi itemi de tip diferit, unul de tip obiectiv și unul de tip semiobiectiv, pentru evaluarea uneia dintre competențele specifice din secvența dată“. 
  • Și, nu în ultimul rînd, pornind tot de la subiectele citite, nota 7 pentru promovarea examenului de titularizare nu este cumva prea mică? În fond, dacă scazi din nota asta punctul dat din oficiu, ar rămîne de acoperit de către profesor 6 puncte, ceea ce ar însemna ceva mai mult de jumătate din punctajul maxim. 

Concluzia rămîne: peste jumătate din cei 20.000 de profesori nu au reușit să ia nota minimă pentru titularizare. Poate că de aici ar trebui început cu reforma. Știu, sînt salarii mici în învățămînt. Dar sînt, totuși, o mulțime de oameni care bat la porțile lui. E adevărat, cu formație și informație precare, dar, poate, cu vocație. Altfel, de ce ar face-o? 

Maria Iordănescu este psiholog.

Mai multe