Neîncredere

„Pot să cobor?“, o întreb tare pe vînzătoarea din micul magazin de decorațiuni interioare în timp ce arăt cu degetul spre subsolul în care se ajunge pe o scară spiralată. Am ridicat din sprîncene și am rămas cu mîna îndreptată spre acel subsol – sînt o mică statuie a interogării. „Sigur“, zice femeia pe care o văd deja cum se zbate între teama de a mă lăsa singură acolo, impulsul de a veni cu mine și jena vizibilă știind că eu știu că vrea să coboare să mă supravegheze, ca nu cumva să-mi vină vreo idee și să bag în buzunar poate un sfeșnic care imită o antichitate, vreun globuleț sau, mai știi, unul din ștergarele de masă brodate cu gărgărițe.

Ea ezită, eu o privesc în ochi și ea știe că știu că ne aflăm amîndouă într-o situație penibilă. Colegul ei care îi ține locul în unele zile e mai direct. Vine și stă în capul scărilor, oricine ar coborî acolo; mai bine să fie sigur decît păgubit. Cobor tropăind ostentativ, ca și cum zgomotul făcut ar exclude orice semn de furișare, de tăcere și de liniște, semne sub care se comit de regulă diverse fărădelegi. Stau un pic acolo jos, sînt atît de derutată de moment, simt tensiunea doamnei care a ales să rămînă sus, încît nu văd nimic în jur. Mă uit absentă la niște figurine din lemn, la niște vrăbii vopsite în verde de China și pun mîna pe un ghivecel albastru din ceramică. Urît foc. Oribil, de fapt. Îl iau și urc scările cu mare ușurare. „Rămîne acesta?“, mă întreabă doamna, încercînd din răsputeri să nu se uite din reflex spre buzunarele gecii în care sînt îmbrăcată. „Da, da“, zic repede și-mi bag ostentativ mîna în buzunare, de unde scot la fel de ostentativ portofelul. Jucăm un teatru mizerabil. Plătesc ghivecelul. E urît. Și e scump.

Ne terminăm sceneta cu un schimb de replici anoste despre vreme. Se vede că sîntem amîndouă ușurate, mă îndrept spre ușă și mai că-mi vine să-i mulțumesc că s-a canonit atîta doar ca să nu mă facă să mă simt prost. Nu-i zic, dar cred c-a înțeles.

Îmi dau seama că între noi toți mustește neîncrederea. La bază, la subsolul societății, unde băltește periculos și-ți trage picioarele cu tot cu bocanci. De cele mai multe ori neîncrederea asta face viața tare urîtă, alteori e atît de bine împletită în fibra fiecăruia că n-o mai observăm, vine la pachet cu orice proiecție asupra unui necunoscut, a unei intenții sau a unei promisiuni. Alteori o redenumim parșiv prudență.

Eram acum cîteva zile într-un supermarket și mă uitam pierdută la niște alune pe care le-aș fi mîncat pe loc din cauza altei diete care mă ține captivă și permanent înfometată, scuzați bătaia de cîmpi, eram în magazinul ăla cînd îmi apare brusc de undeva, dintr-o parte, o fată frumoasă care-mi bagă agitată sub nas niște pliante. „Aveți cumva două secunde? Dacă cumpărați ceva peste 20 de lei din oferta noastră o să primiți cu reducere de 30 la sută aceste…“, a turuit fata într-o suflare, fluturînd pliantele alea. Am băgat instinctiv ochii în ele și n-am apucat nici măcar să-i zic „Nu, mulțumesc“.  Am așteptat răbdătoare să termine ce avea de zis, m-am uitat pe foile ei, iar cînd, în sfîrșit, s-a liniștit, am reușit s-o refuz politicos. „Îmi pare rău“, am mai spus. „Nu face nimic“, mi-a zis cu – mi s-a părut mie – oarecare ușurare. Avea niște ochi albaștri nemaipomeniți. Mi-am văzut de drum prin magazin, uitînd instantaneu întîmplarea, cînd – niște metri mai încolo, băgată în labirintul rafturilor cu diverse uleiuri unde îmi contemplam mut soarta colesterolului – aud o voce în urechea dreaptă: „Vă mulțumesc mult că m-ați ascultat“. Casc ochii cît cepele. Era fata frumoasă cu pliantele. „Aaa, dar sigur, normal…“, îngaim. „Știți“, zice, „erau șefii mei în spate, mă supraveghează că nu stau de vorbă cu lumea… Mă scuzați că m-am băgat așa… și produsele astea sînt scumpe, știu…“, continuă ea. „Nu-i nici o problemă“, zic, inundată de compasiune pentru fata asta. „Nu au încredere în mine“, zice ea. Aici le-am dat șefilor ei dreptate, nu era făcută pentru un job în vînzări. Avea prea multă încredere în necunoscuții ca mine.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.