Musulman nemusulman

2 decembrie 2015   Societate

Pe 8 iulie 2005 intram cam reticentă în redacția BBC de la București. Mă întorceam din concediu, lucram deja acolo de aproape doi ani. Nu aș fi avut nici un motiv să intru acum cuprinsă de acel sentiment de jenă, de îngrijorare difuză și de tristețe mai mult decît oricare alt coleg de redacție, năucit încă de evenimentele petrecute cu o zi înainte. Cînd 52 de oameni mureau și alți aproape 800 erau răniți într-o serie de patru atacuri teroriste în sistemul de transport public londonez. Patru atacatori sinucigași se detonaseră în numele islamului.

Am mai povestit aici, sînt musulmană prin naștere. E pur și simplu un dat, e ca și cum m-aș fi născut cu ochii verzi sau albaștri, și asta a fost. O chestie normală. Și așa a fost o bună perioadă de timp, n-aveam treabă cu nici o filozofie a religiei mele, nici nu intram în mațele practicării ei, îmi era, la o adică, la fel de indiferentă latura asta cum indiferentă îmi era și religia ortodoxă în care se născuseră prietenii mei. Mi-era de ajuns că mă bucuram de două serii de sărbători, mîncam zaharicale de Bairamuri și sarmale de Crăciun. Mai tîrziu, am citit cît am putut și am căutat răspunsuri la întrebarea: cine ești, de unde vii și ce-i cu Sura Vacii? A fost un act de cultură necesară, exact ca gestul minimal de bună-cuviință de a citi Biblia. N-am devenit nici o practicantă, nici o credincioasă, legătura mea cu religia în care m-am născut a rămas strict una afectivă, de familie. În rest, Big Bang-ul era Dumnezeul meu molecular.

Și totuși, nimic din acestea, nici atitudinea permanent corectă și prietenoasă a colegilor mei nu m-a ferit de un sentiment neclar de vină. Bănuiesc că mulți musulmani cu numele, aflați în situația mea, s-au trezit că au nevoie să se întoarcă spre lumea lor cu mîinile în șold și să întrebe: „Ce naiba faceți, băi? Ne faceți de rușine“. Brusc, simțeam că fac parte totuși dintr-o lume pe care nu o înțelegeam. Oricît aș fi citit, oricîte explicații aș fi primit, oriunde m-aș fi întors pentru un răspuns, adevărul se străduia să rămînă ascuns, nuanțele erau cele care făceau realitatea, iar realitatea aluneca pe dinaintea înțelegerii ca peștele proaspăt scos din apă.

Și, chiar așa, trebuie să ai mințile temeinic ancorate în bun-simț ca să reușești să cerni cîte ceva din mormanul de aberații, jumătăți de adevăr, ură, xenofobie, liberalism isteric și conservatorism puturos. De unde venim și unde ne ducem? Răspunsurile la aceste întrebări au definit popoarele și indivizii încă de pe cînd cineva a descoperit că are o conștiință de sine. Felul în care s-a răspuns acestor întrebări a dus la cruciade și intifade, la inchiziții şi războaie mondiale, la asasinate, dar și la uluitoare gesturi de umanitate, de generozitate individuală sau colectivă, la înălțătoare sacrificii de sine (fără a trage și pe alții după tine, să ne înțelegem). Unii și-au răspuns la aceste întrebări după ce au fost îndemnați să se uite în jur și să vadă că trăiesc dincolo de un gard real sau imaginar, că-s marginalizați sau, mai rău, autoghetoizați, și le-a fost de-ajuns. Alții au încercat să răspundă la aceleași întrebări căscînd larg ochii și urechile, ascultîndu-l și pe cel furios, dar și pe cel calm, dar au rămas, aproape toți, fără un răspuns clar. Nesiguranța identitară i-a făcut pe unii să-și acopere capetele și fața și să găsească vinovatul inadaptării lor întotdeauna în celălalt, iar pe alții să-și pună ii în spinare și chimire la brîu ca să strige „Afară cu străinii!“.

Allahu Akbar. Mi-e atît de familiară expresia asta. O auzeam rostită de bunică-mea la fiecare rugăciune. Acum a devenit o glumă proastă s-o spui tare în public. De unde venim și încotro mergem? Cineva trebuie să aibă curaj și să aducă islamul în secolul 21. Cineva trebuie să fie într-atît de calm încît să nu reacționeze cu aceeași monedă în fața ignoranței care generalizează. În același timp, însă, nu poți acuza pe nimeni dacă răspunde atunci cînd e pălmuit. Căci la baza reacțiilor omenești nu stau, în fond, nici Biblia și nici Coranul.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Mai multe