Mulţumim, Martin Cooper!
Se afla într-un impas social care putea da naştere unor situaţii penibile. Invitat la o petrecere unde nu-i cunoştea decît pe amfitrioni şi, vag, încă un cuplu – de care se putea agăţa la o adică. A făcut tot posibilul să tragă de timp în aşa fel încît să ajungă la întrunirea respectivă cît mai tîrziu posibil; într-atît de tîrziu încît să-i găsească acolo pe cei doi pe care-i ştia atît de puţin, dar în care îşi punea acum toate speranţele. Invitaţia fusese făcută în aşa fel încît devenise imposibil de refuzat. Era una din situaţiile în care ori faci faţă, ori mori de jenă. Sau de plictiseală combinată cu jenă. Sau de orice alt simţămînt pe care vi-l puteţi imagina a fi trăit de cineva eminamente sfios şi introvertit cum era el.
Momentul penibil n-a putut fi evitat. S-a trezit singur, între străini veseli. A ciocnit un pahar cu gazdele, a strîns cîteva mîini, a cunoscut din mers, silit, cîteva Aline, Andree, ceva Bogdani şi Mihai. Şi-a găsit un loc retras pe canapea şi asta a fost. Ciudatul petrecerii. Ce să facă? Să stabilească un contact vizual cu tipul aflat la un metru de el, care-şi ţinea prietena de după talie, şi să ciocnească paharul cu el? S-o întrebe de domnişoara asta din stînga, care părea adîncită într-o discuţie serioasă cu amica ei, s-o întrebe, deci, de unde le ştie pe gazde, prietenii lor comuni? Penibil. Era chircit de jenă şi începuse deja să-şi blesteme firea de apucat, de împiedicat social care era. De ce nu-l făcuse maică-sa cum era, de pildă, Grigore? Grigore ăsta ar fi fost în stare să facă toată petrecerea să rîdă cu sughiţuri. Cînd fusese internat la spital pentru nu ştiu ce, Grigore se împrietenise imediat cu tot salonul.
Ştia totuşi că ultima lui salvare era în buzunar. Şi-a scos mobilul. S-a mesăgiuit cu amicii. A intrat pe Facebook şi a postat ceva ce părea inteligent despre petreceri ratate. Puţine like-uri, nici un comentariu. I-a venit apoi să şteargă postarea aia. A intrat pe diverse site-uri de ştiri, a citit cîte ceva din care oricum n-a reţinut nimic. Imaginea însă era oarecum salvată. Picior peste picior, un pahar în faţă iar faţa luminată albăstrui de obiectul dreptunghiular cu touchscreen.
Reuşise să ridice bariera socială cea mai la îndemînă. Pentru că, aşa cum o făceau odinioară ziarele şi cum rar o mai fac cărţile, mobilul îl ajutase să evite contacte vizuale nedorite. Telefonul mobil închide cu succes fiecare persoană în propria bulă, într-un lung şir de scaune de metrou. Uitaţi-vă un pic la cei cu care călătoriţi: capete aplecate lîngă capete aplecate, butonînd în telefoane. Acelaşi mobil te poate scăpa şi de năpasta unui taximetrist vorbăreţ. Cînd cineva te vede atît de concentrat pe micul ecran, nu are de ales, în cele din urmă tace. Sigur, sînt şi situaţiile inverse, cînd te afli doar între amici şi fiecare e adîncit în propriul telefon. Ce naiba să vă mai spuneţi? Cam ştiţi ce a făcut fiecare şi ce crede despre ce a făcut, tot de pe Facebook.
Iar asta cu „spune-mi ce mobil ai ca să-ţi spun cine eşti“ e şi ea parţial adevărată. Blackberry pentru afaceri, Iphoane la instagramiştii ăştia mai hip? Şi husele. Sobre, colorate, cu muţunachi, fosforescente, cu pietricele strălucitoare. Cam asta o făceau odinioară exclusiv cărţile. Te izolau şi ele, confortabil, într-o mulţime. Titlurile dădeau un anume semnal despre cine eşti sau cine vrei să fii. Doar că acum mobilul e mult mai potrivit în anumite situaţii. O carte nu te poate salva, de pildă, în mijlocul unei petreceri unde nu cunoşti pe nimeni. Ar fi ciudat să o scoţi din geantă şi să te apuci să citeşti în mijlocul parangheliei. Un telefon e ceva absolut normal. Şi apoi, posibilităţile pe care ţi le oferă sînt incomparabil mai multe. O carte e o carte.
Biblioteca John F. Kennedy din Boston are un exemplar din Ulysse al lui Joyce, ale cărui pagini – în afară de cîteva de la început şi alte cîteva de la sfîrşit – sînt complet neatinse, netăiate. Exemplarul îi aparţinuse lui Hemingway. Mulţumim, Martin Cooper, că ne-ai dat mobilul!
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.