MODUL Cărturești
În rubrica de față, ce își propune cu încăpățînare să demonstreze că orașul e plin de piedici – generic, le-am spus urși, deși este evident că mă refer la mizeria de pe străzi, clădirile care stau să-ți scape oricînd o bucată de tencuială pe cocoașă, băieții care te „ajută“ să parchezi, băieții care te „ajută“ să scapi telefonul pe jos și să nu-l mai găsești, pavajul desprins din metru în metru, dar pe care oricum nu apuci să faci mulți pași, că e plin de 4x4-uri parcate numai bine cît pietonul să se înscrie pe o bandă rutieră pentru a circula, că doar asta mai rămîne în acest oraș și pentru oameni, și pentru mașini, și pentru bicicliștii cu cățel –, vorbim despre ceea ce eu, moldoveancă adoptată de Brașov și-apoi furată de Capitală, numesc „crîșme“.
De la apariția rubricii am observat, deși m-am dat de trei ori peste cap și-am explicat cum m-am priceput mai bine ce vreau să spun, că mulți nu trec peste denumirea de crîșmă, de parcă nu e evident că nu în sens peiorativ o folosesc. Pur și simplu, mie îmi este crîșmă orice loc care comercializează ceva, fie locul restaurant de multe stele, fast-food, librărie sau magazin cu papuci de casă cu floricele în vîrf și pene atîrnînd la spate ca la un marș al minorităților.
Așadar, azi disecăm MODUL, o nouă librărie Cărturești, situată pe strada Academiei, la numerele 18-20, care inițial m-a deranjat prin aspectul profund urban, parcă puțin depersonalizat, dar pe care am ajuns să-l înțeleg ulterior. MODUL este o librărie unde predomină albumele de artă, are cafenea și grădină, dar și galerie de artă. Așa cum bine s-au gîndit să-și descrie afacerea pe Facebook, este un „spațiu de respirație & inspirație“ unde poți să bei o cafea excelentă și să iei o gustare în vreme ce poți să-ți vezi de scris, citit sau afaceri la una dintre mesele cu scaun comod. Eu am nimerit cînd alături de mine își făceau temele un grup de fete de generală, gălăgioase ca un stol de înaripate pornite să salveze Roma, dar aceea este o excepție, după cum mi s-a dovedit ulterior.
Extrem de important într-o librărie și greu de întîlnit în realitate este spațiul mare, neaglomerat, iluzia de infinit pe care o ai printre rafturile albe, cu un aspect aproape sanitar, noroc de cărțile colorate, de pernuțele la fel, dar și de plantele care înverzesc atmosfera ici și colo, junglă urbană în cel mai frumos și concret sens.
Se țin evenimente la MODUL, se trăiește relaxat, aproape „tihnit“, la fel ca-n Ardeal, iar dacă intri aici după o zi de corporație, eu pot înțelege și pot empatiza cu senzația celor care, tot pe Facebook, au evaluat locul (crîșma, de căutăm încă un motiv de inflamare) cu 5 stele din 5, lucru destul de greu într-un oraș cu atît de multe librării și cu pretenții pe măsură.
Cum spuneam anterior, inițial mai mult mi-a displăcut librăria aceasta, eu fiind mai degrabă adepta locurilor de și din poveste, precum Librăria Humanitas din Brașov sau cea de La Două Bufnițe, din Timișoara, și i-am reproșat MODUL ului că pare asamblat într-o realitate aseptică, alcătuită numai din mobilier de la IKEA. Ori am mai îmbătrînit eu cu cîteva luni și m-am înțelepțit, ori s-a întîmplat altceva cu mine cînd am mai trecut pe-acolo și-am putut analiza, în mod repetat, întregul, dar acum văd necesitatea unui alb continuu, unde modernul, urbanul să își găsească modalitatea perfectă de îmbinare cu natura, sălbaticul verde, dovedind nu doar că se poate, ci și că din această îmbinare modulară iese un întreg frumos, prietenos, care își invită clienții să devină prieteni, membri ai unui grup care își găsește aici mediul perfect pentru exprimare personală și artistică.
Muzica e faină, librarii sînt relaxați, cum îmi place să cred că am fost și eu cîndva, și n-am avut o clipă senzația aceea neplăcută, des întîlnită prin varii localuri, de orice tip ar fi ele, cum că ai intrat în sufrageria proprietate personală a patronului sau angajatului și că îi ceri pe degeaba niște bunuri, personale și ele, pe care n-are cum să aibă tragerea de inimă să ți le dea, darămite să o facă cu o urmă de zîmbet pe buze. MODUL este, prin urmare, o crîșmă relaxată, vie, foșnitoare și care, la fel ca un Vegas fără ferestre, te face să pierzi noțiunea timpului pe care nu prea văd cum ai putea să regreți că ai ajuns să-l petreci aici.
Anca Zaharia este, înainte de toate, cititor. Cea mai recentă carte publicată este Suicid, Editura Herg Benet, 2019.