Modestinus şi Codul Familiei – serial de legi absurde
Dacă trăiţi cu impresia că România e haotică şi duce lipsă de legi, aflaţi că doar în acest an, pînă pe 21 mai, erau înregistrate la Parlament 425 de iniţiative legislative. Din 2000 şi pînă în prezent, media anuală e de aproape 705 iniţiative pe an. Pe lîngă ele mai sînt şi hotărîri, ordonanţe (simple sau de urgenţă), ordine, decizii etc. Turnaţi-vă un pahar de ceva bun şi haideţi cu noi într-o incursiune rapidă prin Absurdistanul din mintea personajului colectiv care se numeşte
Legea spune că proiectele de acte normative se supun întotdeauna spre adoptare însoţite de birocraţia de rigoare: o expunere de motive, o notă de fundamentare sau un referat de aprobare, precum şi de un studiu de impact, după caz.
Ordonanţa 8/2015, cea cu impozitarea bacşişului, a făcut mai multă vîlvă decît Maradona la Campionatul Mondial din ’86. Comentatorii au comentat, taximetriştii s-au revoltat, chelnerii s-au panicat. S-au cumpărat registre peste registre, s-au dat bonuri de cinci bani, zece bani, cinşpe-douăşcinci de bani. Deznodămîntul e binecunoscut, guvernanţii răzgîndindu-se şi anulînd prevederea. Ce rămîne însă necunoscut e impactul acestei răzgîndiri asupra bieţilor contribuabili, cei care încearcă din răsputeri să ia în serios acţiunile politicienilor. Nu degeaba cel mai recent barometru INSCOP (aprilie-mai 2015) arată că încrederea de care se bucură partidele se află la un minim istoric de 6,5%.
Nici nu s-a răcit bine această ciorbă, că Ministerul Mediului a şi venit cu felul doi, mutare grabnică de PR după protestele de stradă din ultima lună: o ordonanţă de urgenţă care suspendă exportul de materie lemnoasă. În deja infama notă de fundamentare a ordonanţei, absurdul surîde batjocoritor împreună cu minciunica model Pontiac: autorii notei au completat, la categoria „impactul asupra mediului“, faptul că „proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect“. Tot în nota de fundamentare se găsesc cifre care nu sînt confirmate de datele existente ale Inventarului Forestier Naţional.
Juriştii zic „nemo censetur ignorare legem“ atunci cînd vor să ne reamintească că nu poţi invoca necunoaşterea legii în sala de judecată. Dar ar putea oare cetăţenii să se apere în instanţă, atunci cînd au încălcat o lege, invocînd absurditatea ei? Pentru că ştim pe cineva care a primit o amendă pe acest motiv, trebuie să pomenim de ordinul 1/2014 de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. Acesta spune că, dacă se întîmplă să-l scoţi pe Bobiţă la plimbare în orice spaţiu public, atunci eşti obligat să ai asupra ta carnetul lui de sănătate, care să arate „efectuarea acţiunilor sanitar-veterinare, precum şi identificarea şi înregistrarea în RECS“.
Ajungem rapid la desert, cireaşa de pe tort fiind o propunere legislativă din 2008, iniţiată de 25 de senatori şi deputaţi din mai multe partide politice, care vizează modificarea anticei legi nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice. Care e problema, conform notei de fundamentare? Ei bine, „în ultimii doi-trei ani, în Municipiul Bucureşti au avut loc, în sfînta zi de duminică, adunări publice ale homosexualilor şi lesbienelor“. Bineînţeles, iniţiatorii vin în sprijinul propunerii legislative şi cu citate celebre din Domiţius Ulpianus (223 e.n.), Erremius Modestinus sau Goethe, „un romantic“. Iar lucrurile nu se opresc aici. Iniţiatorii sînt atît de mîndri de expunerea lor de motive, încît o folosesc şi pentru alte două proiecte de lege: unul (49/2008) pentru modificarea Codului Familiei şi unul pentru modificarea legii cu privire la actele de stare civilă, respectiv precizarea sintagmei „bărbat şi femeie“. Sfinte Sisoe, dă-mi voie să-i dăscălesc!
În 2009, opt deputaţi şi senatori iniţiază o propunere legislativă de schimbare a Legii nr. 114/2007, modificată prin Legea nr. 69/2008, privind sprijinul financiar acordat de statul român Schitului românesc „Prodromu“ de la Muntele Athos, Grecia. Prin Legea 114/2007 deja se aprobase alocarea unei sume anuale de 250.000 de euro către respectivul schit. Bun, şi care e problema acum? Ne spun chiar iniţiatorii: „Pentru acoperirea cheltuielilor necesare Schitului (…)
că suma necesară anual trebuie dublată, respectiv să fie de 500.000 de euro.“ Păi, viaţa a demonstrat şi că agheasma nu vindecă guturaiul. De ce să nu facem un proiect de lege pe această temă?
Proiectul de lege nr. 51/2007 privind statutul majorităţii cetăţenilor de naţionalitate română vine cu un articol unic care spune că cetăţenii români care aparţin majorităţii beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii români aparţinînd minorităţilor etnice. La o primă vedere ar fi doar o lege fără sens, pentru că acelaşi lucru este scris în Constituţie. Absurdul vine din nou din expunerea de motive, care arată că legea este necesară pentru că au fost adoptate prea multe acte normative care oferă drepturi suplimentare cetăţenilor români care aparţin unor minorităţi etnice.
Propunerea 104/2006 pentru amplasarea unor monumente ale lui Eminescu în toate oraşele şi municipiile are o motivaţie straşnică: „în anul cînd aniversăm jubileul a 155 de ani de la naşterea Poetului Naţional, a
sau a
se impune să ne gîndim şi să înfăptuim un amplu program pentru înălţarea de statui şi busturi ale lui Mihai Eminescu. (…) Românii, mai ales tinerii, nu au unde să se adune în zilele de 15 ianuarie şi 15 iunie pentru a depune o floare şi pentru a-l omagia pe Luceafărul poeziei româneşti.“ 10 cu felicitări! Şi, în caz de nerespectare, la colţ şi o amendă de 5000 de lei pentru primar şi de 15.000 pentru Consiliul Local.
Proiectul de lege 66/2006 abordează o problemă foarte gravă: judecătorii cîştigă mai mult decît artiştii interpreţi sau executanţi (actori, cîntăreţi, alte persoane care cîntă şi dansează, mînuitori de păpuşi, cascadori etc.)
Încheiem acest episod cu taxa pe pornografie: a existat un proiect de lege, chipurile pentru combaterea pornografiei în rîndul minorilor, care propunea ca această taxă să apară pe factura de Internet. De asemenea, toate site-urile cu conţinut deocheat ar fi trebuit să notifice Ministerul Comunicaţiilor şi să respecte toate normele impuse prin respectivul proiect.
Dacă v-am inspirat şi vă vine în minte vreo lege absurdă, scrieţi-ne-o pe
ca să o includem în următorul episodul al serialului „Legi absurde“.
Funky Citizens e locul de întîlnire al tinerilor cetăţeni care vor să ia parte la procesul decizional. Ei dezvoltă proiecte folosind deştept tehnologia (online), research-based advocacy şi educaţia civică. Alina Calistru se ocupă de proiectele ce ţin de organizare comunitară şi justiţie ale organizaţiei, iar Cosmin Pojoranu de departamentul de comunicare.