Moartea vie

8 decembrie 2011   Societate

În vara indiană care a fost debutul toamnei din acest an, un bărbat care putea să aibă şi patruzeci, dar şi şaizeci de ani a tras să moară zile bune în holul de la intrare al blocului unde locuia. A coborît cu liftul de la etajul VI, purtînd cocîrjat sub braţ un pled şi-o pernă. A întins pătura care-şi trăise glorios carourile maro şi verzi prin anii ’80 – anii tinereţii lui de muncitor cu buclele negre ondulate pieptănate frumos cu apă peste cap – sub cutiile de corespondenţă ale colocatarilor. Perna de un gri nesănătos, aidoma cu tenu-i de fumător înrăit, a sprijinit-o de perete. El s-a lungit apoi uşurel, jumătate culcat, jumătate sprijinit, şi şi-a hîrîit printre buzele pale, întredeschise, cancerul care-i ronţăia conştiincios ambii plămîni.

Unii copii din bloc s-au speriat cînd l-au văzut prima dată culcat sub cutiile de scrisori. Unii dintre vecini şi vecine s-au oprit să schimbe cîteva vorbe. „Ţi-e rău, nea Titi? Las’ că aici e mai mult aer decît acolo sus, la mata.“ Aşa şi era, vipia neobişnuită de început de toamnă pîrjolea tot: apartamentul micuţ, neizolat, bucătăria care mustea de mirosul tuturor tocanelor, pe nevasta lui nea Titi, pe fata lui divorţată şi pe nepoata lui, o fetiţă costelivă, negricioasă, ca un mic păianjen pururea flămînd. Nevasta lui nea Titi mai cobora cu cîte un ceai, căci de mîncare nu mai putea fi vorba. Cana fără mîner, cu un snop de albăstrele pe laturile dantelate, stătea pe jumătate plină lîngă muribund, vizitată de muştele mici, de culoarea antracitului, insecte nervoase, din sud. Alţii, vizitatori ocazionali, treceau pe lîngă el plini de uimire, dînd din cap a neîncredere şi ţistuind printre dinţi. 

Nea Titi ieşise să moară la aer, aşa cum probabil făcuseră tatăl sau bunicul lui, la el, în satul plin de corcoduşi strîmbi din cîmpia la fel de aridă ca Bucureştiul ăsta însetat de ploaie. 

Apoi nea Titi a dispărut de sub cutiile de scrisori. Ar fi fost frumos ca el să se fi evaporat dureros de spectaculos într-un vîrtej de flori galbene şi fluturi neobişnuit de mari, ca în romanele sud-americane. Dar murise cît se poate de omeneşte. Iar vecinii lui – deşi nu-l iubeau cine ştie ce, pentru că avea una dintre cele mai mari datorii la întreţinere, era cîrcotaş şi-i inunda constant pe ăia de la etajul V – s-au mobilizat exemplar.  

Moartea lui a dat de lucru gospodinelor de pe scară, care au fiert colive, au aprins lumînări subţirele şi au dat sfaturi. Nea Titi cîrcotaşul a unit brusc vecini certaţi cu anii, femei care se salutau din vîrful buzelor sau deloc. A adunat laolaltă bătrîne care ştiau exact cîte şi ce fel de prosoape se cumpără şi cam ce se pune de obicei într-o pomană. Moartea lui a înroşit obrajii bărbaţilor care au dat peste cap pahar cu vin roşu, prost. A dezlegat amintiri cu alţi morţi şi moarte „frumoşi, dom’le, parcă dormeau“. Nea Titi, cu moartea lui cu tot, a rămas secundar în toată întîmplarea.

Povestea lui mi-a adus aminte de un alt caz, mult mai spectaculos, văzut la televizor acum cîţiva ani. Într-o comună din Dîmboviţa se dezgroapă un mormînt vechi pentru a face loc unui mort proaspăt. Din cavou, după aproape 30 de ani, iese trupul mumificat al unui nea Gheorghe, aşa cum era cunoscut în sat. Tot satul s-a pozat cu mumia. L-au sprijinit de o cruce şi i-au pus o bere în mînă. L-au tras de păr. Au venit televiziunile. S-au minunat de dinţii pe care-i avea în gură. Un sătean ştirb i-a identificat vipla dentară a fi chiar platină. Un altul i-a bătut darabana pe spate zicînd că e fix ca pielea veche de oaie. Femeile rîdeau cu colţul baticului peste gură. Nici pe nea Gheorghe, cunoscut beţiv, nu-l prea iubise nimeni de pe acolo, dar acum mumia era chiar haioasă. Şi-au adus aminte că omul devenise bisericos înainte de moarte şi aşa au găsit explicaţia conservării lui în timp. „O minune dumnezeiască“, s-a decretat. Minunea dumnezeiască a stat o zi, două printre oamenii care au ciupit-o, au tras-o de păr şi i-au dat să bea. Apoi a fost îngropată direct în pămînt. Distracţia se terminase, adunarea sătească se risipise.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Mai multe