Moartea, o întîmplare

7 iulie 2021   Societate

Bătrînii de prin locurile astea au niște brațe și mîini teribil de ciudate. Arată cumva ca în desenele de copii; mult mai lungi față de restul trupului, proporțional cumva nepotrivite, de parcă cineva le-ar fi înșurubat greșit în umeri. Păpuși demontabile cu piesele amestecate greșit, din altă cutie. Palmele sînt imense, cum le desenează ăi de 3-4 ani: ca niște înflorituri la capătul brațelor.

Să aibă optzeci de ani. Tușește de am impresia că o să i se rupă coșul pieptului. Zice că nu-i nimic, e o tuse care-l însoțește de nici el nu mai știe cînd, du‑te la doctor, moș Cutare, i se spune, iar el dă ochii peste cap: ni, veci nu calc! Că ce să mai facă acum, singurul lui drum e acolo – arată cu bărbia spre deal, spre cimitirul care curge în vale. A plouat foarte mult în perioada asta și crucile-s ascunse în verdeață, în plante pe care nu le știu. Niște cățărătoare cu floricele minuscule în ciorchine, ca florile de salcîm, dar nu-s salcîm, cîrceii fragezi stau în aer că n-au de ce să se agațe, cu degețelele încovrigate gata să apuce orice s-o nimeri prin preajmă. Mă gîndesc că dacă stau chiar și un pic pe lîngă ele o să intre în pliurile hainelor, o să se apuce de tricou și o să intre să crească acolo, o să mi se înfășoare pe după urechi, o să-mi intre în nas și o să se împletească singure în părul lung pe care l-am prins la spate și o să facă păstăi mici în buzunarele blugilor, iar eu n-o să mă pot smulge din îmbrățișarea asta cîrceloasă. Tot din iarba zemoasă ies ca lumînările niște plante înalte cu inflorescențe lunguiețe, ce ciudat, habar n-am cum le zice în română, dar, întîmplător le știu din engleză – foxglove le zice, mănușa-vulpii, le văd cu labele lunguiețe băgate elegant în florile astea violet, ce idee.

Moșul are o cămasă cu croi de ani ’70 pe el, cu gulerele alea ascuțite întoarse acum în sus la colțuri, că înțepeneala materialului s-a dus de la atîta spălat, iar gîtul subțirel cu mărul lui Adam îi iese din relieful deranjat al cămășii ca o tulpină subțirică de floare. O cruce atîrnată de un lanț argintiu stă lipită de stern și pare crescută din trupul omului: a fost acolo dintotdeauna, o fi caldă la atingere, irigată de vase și artere fine ca un deget, ca o ureche. N-are nici o treabă, singura lui certitudine e că o să vină moartea aia pe care o așteaptă ca pe autobuz. Vine și pleacă de la biserică de parcă ar pleca de la serviciu, nici o ostentație în toată afacerea asta care trebuie făcută duminicile așa cum trebuie făcută o baie, o chestiune elementară de igienă. Oamenii ăștia își mînuiesc moartea fix ca pe viață, se rezolvă lucrurile pe măsură ce vin. Ești la un univers distanță de isteriile și angoasele mele, moșule, mă gîndesc. Că la noi moartea se ascunde, e aia nenumită, o plimbăm pe la medici, îi ținem tălpile și mîinile moi, nu ca tine care o crești pe lîngă casă ca pe găini, care o ții în lanț ca pe cîinii ăștia costelivi. Noi ne imaginăm că și pentru voi e „hîda“, cuvînt absolut oribil însușit din rațiuni literare, cică, probabil că ai rîde cu toate gingiile alea goale dacă ai ști la ce mă gîndesc.

Mi se povestește cum se rotesc ge­ne­­rațiile prin pămîntul de cimitir, ca mo­riștile. Ăl de moare primul ajunge în sac de oase tot cel dintîi, deasupra morților mai proaspeți. Proaspeții sînt primiți mai bine, sînt nou-veniți și au dreptul la doi metri, doi metri jumate pînă se obișnuiesc și pierd statutul de musafiri.

Mi se pare de-a dreptul periculoasă ușurința cu care pomenești moartea, măi, moș Cutare. Că ea trebuie abia sugerată, ascunsă în cuvinte, boită pe față, coborîtă în subsoluri ca să nu se intersecteze cu viii, pusă în saci din ăia negri, băgată la rece pe tavă. Ea trebuie pusă în tot soiul de povești, ascunsă între personaje ca să capete sens, să doară, să sfîșie, să te îndrepte pe tine, omule, spre înțelepciunea finală. Ea trebuie scormonită, întoarsă pe toate fețele, psihanalizată, înjurată și adorată. Trebuie chinuită ca să nu semene a moarte.

Tu stai de braț cu ea, îi dai bere la pet și-i zici pe nume. E periculos, omule.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Mai multe