Mireasa furată
Mergeam pe stradă în Bucureşti. Prin talmeş-balmeşul de afişe, postere, billboard-uri, bannere, steaguri, etichete şi alte asemenea lipite, bătute în cuie, atîrnate prin oraş, un anunţ îmi agaţă privirea: „Furăm mirese cu talibani“. Tot pe acolo şi o poză cu o limuzină, ceva. N-am prea înţeles din prima. „Cum adică fură mirese cu talibani?“ m-am mirat. Sînt mirese cu talibani pe alături şi sînt apoi furate? Foloseşte cineva talibani să fure mirese? Talibani? Apoi m-am documentat. Se pare că da.
Există nişte servicii de închirieri de limuzine pentru diverse ocazii. Între ele, ceea ce e promovat a fi o noutate sună aşa pe pagina lor de Internet: „Ofertă specială nuntă. Nou! Furăm mireasa! Închirieri Limuzine Nunţi vă oferă servicii de furat mireasa cu limuzina Hover şi talibani la unicul preţ de: 500 de lei duminica, 600 lei sîmbăta.“ Nimic de comentat aici. Anunţul m-a lăsat rîzînd cu poftă de pragmatismul şi umorul involuntar al enunţului aproape ilfpetrovian.
Imediat sub textul cu pricina am descoperit cîteva fotografii pe care le-am iubit instantaneu. În prima dintre ele – talibanii. Clar, aleşi din rîndul nuntaşilor. Doi domni înfăşuraţi în nişte cearşafuri albe, din material lucios, au pe cap keffiyeh-uri (eşarfele acelea cadrilate purtate în lumea arabă), puse într-un mod foarte bizar – erau îmbrododiţi exact cum sînt bătrînele din satele noastre în iernile friguroase –, cu basmaua înnodată prima oară sub bărbie şi petrecută apoi pe după gît. De sub cearşafurile albe li se iţeau manşetele pantalonilor de costum, purtaţi cu pantofi cu botul foarte ascuţit. Arătau ca o încrucişare nefericită între un Yasser Arafat cu măseaua umflată şi rătăciţii penibili de la Ku Klux Klan. În mîini, Kalaşnikoave de jucărie. Sau AKM-uri, nu mă pricep. În orice caz, nişte arme micuţe, care le intrau pe mînecile capoatelor albe (cei care au văzut comedia neagră Four Lions ştiu ce spun). În altă fotografie se vede mireasa gata furată, dusă probabil la Arcul de Triumf, unde înţeleg că se întrunesc aproape toate miresele furate din Bucureşti. Poza asta e şi mai drăguţă. Se vede mireasa îmbujorată de eveniment, de efort, de ziua asta specială din viaţa ei, de răpire, cum se ţine de poalele rochei şi priveşte cumva într-o parte. Lîngă ea – vreo trei femei de la nuntă. Furate la pachet, nu-mi dau seama. Una pare a fi naşa, e îmbrăcată în ceva negru, lucios, de mînă îi atîrnă un aparat de fotografiat. Alte două doamne zîmbesc şi ele cu toată gura. Una dintre ele, îmbrăcată în ceva ce aruncă ape viorii-roz, pare uşor mai crispată. La picioarele miresei – aceiaşi talibani. Culcaţi într-o rînă, ca-ntr-o poză veche, din armată. Unul dintre ei îndreaptă arma de plastic spre mireasă. E din profil. I se vede un nas mare şi o mînecă de cămaşă albastră. Celălalt e de-a dreptul răsturnat pe spate şi se uită direct în obiectiv. Un nene al cărui breton, transpirat sub toate cîrpele alea, i s-a lipit cîş pe frunte. Gura îi e ascunsă de basma, dar se vede clar cum rîde. E burtos. Are pumnişorii de la ambele mîini strînşi şi-i lucesc ochii după ţuicile de la aperitive. În ultima fotografie, alţi doi nuntaşi curajoşi par că se luptă cu respectivii talibani, să elibereze mireasa.
Acum, după ce m-am familiarizat cu oferta asta specială, mi se pare normal. Sigur că da. La nuntă e obicei să se fure mireasa. Să fie răpită. Oamenii răi, care răpesc persoane nevinovate – talibanii. Termen generic, împrumutat prin presă şi pentru a numi talibanii politici, ba chiar talibanii Fiscului, cum am văzut pe undeva.
Dar mă întreb ce-or şti nuntaşii despre talibanii ăştia. Ce-o şti tanti Vica, venită la nunta nepoatei, la Bucureşti, gătită în rochia nouă, făcută de acum patru luni la croitoreasă şi excedată cumva de luxul scaunelor de la masă, cu funde imense legate la spate? Rîde fericită de toată comedia furtului nepoată-sii. „Ai naibii «arabi»“ – zice. O să aibă ce povesti acasă. Ba, de acum înainte, o să-i zică lui bărbatu-său, ori de cîte ori o s-o ia razna: „Talibanule!“
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.